Pe 17 ianuarie, Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Antonie cel Mare, călugărul care în pustiul Egiptului a organizat pentru prima dată viaţa de obşte de mănăstire, fiind considerat întemeietorul vieţii monahale.
50 de ani în pustiu
S-a născut în jurul anului 250-251, în vremea împăratului Deciu, în satul Come, aşezare aflată lângă vestita cetate Heracleopolis din Egiptul de Sus. După ce părinţii săi au plecat la ceruri şi după ce şi-a vândut averea şi a împărţit-o săracilor, Antonie a încredinţat-o pe sora sa unei comunităţi de fecioare şi, la doar 20 de ani, a devenit pustnic. Aici, s-a rugat timp de 50 de ani, iar peştera unde s-a nevoit este astăzi loc de pelerinaj. Mănăstirea care îl are drept ocrotitor este astăzi un "bastion al ortodoxiei" în mijlocul lumii islamice din Egipt.
Alţi doi sfinţi, acelaşi nume
Este bine să ştim că pe 13 iunie Biserica Romano-Catolică îl cinsteşte pe Sf. Antonie de Padova, trăitor în veacurile al XIII-lea şi al XIV-lea, iar din 1992, ortodocşii români îl cinstesc şi pe Sfântul Antonie de la Iezerul-Vâlcea, prăznuit pe 23 noiembrie.
