Biserica „Sfânta Ecaterina, Sfinţii Gheorghe şi Modest” din Galaţi, de pe strada Traian, este un lăcaş ce numără mai bine de 100 de ani de viaţă. Când se ridica primul paraclis, actualul cartier era „un loc viran plin de scaieţi", notează pr. Vasile Lungeanu, în monogafia parohiei. Din 1990, aici slujesc părintele Alixandru Teodosiade, paroh din 1997, şi pr. Viorel Chircă.
Paraclisul
Prima etapă a constituirii parohiei a început în 1896, când pr. Dodu Dediu a adunat fermierii de la marginea oraşului şi a adus rugă lui Dumnezeu. Efortul a fost continuat de părintele Ilie Gherghişan care „în 1897 a amplasat trei corturi”, prefigurare a viitoarei biserici. „Înaintaşii noştri l-au luat drept ocrotitor pe Sf. Gheorghe, în amintirea vechii Biserici ˝Sf. Gheorghe˝, locaş ridicat în 1665 de Dabija Vodă. Atunci, la periferia oraşului locuiau mulţi plugari, cărăuşi şi crescători de animale şi a fost ales ca ocrotitor şi Sfântul Modest, protector al necuvântătoarelor. Paraclisul a fost sfinţit de Vlădica Partenie Clinceni la 27 mai 1897”, ne explică părintele Teodosiade.
Un primar credincios
Sfânta Ecaterina a devenit protectoarea parohiei în 27 octombrie 1929, în vremea preotului Ioan Diaconescu, care a slujit ca preot militar, pe front. „Cel care şi-a dat tot interesul să ridice biserica a fost primarul de atunci Teodoru Hristache. El este cel care a ales hramul de Sfânta Ecaterina, pentru că Ecaterina o chema pe soţia sa. Lucrările au fost binecuvântate de Episcopul Cosma Petrovici.
Timpul părintelui Iov
Planul frumoasei biserici a fost conceput de arhitectul Mihai Popescu, zidirea fiind încredinţată arhitectului C. Ballai contra sumei de 2.927.768 lei. Lucrările s-au finalizat în 1933, înălţimea lăcaşului fiind de 38 de metri. Însă cutremurul din noiembrie 1940 şi războiul cu ororile şi greutăţile lui au făcut ca refacerea să întârzie. Abia în 1957, părintele Carp Iov, în plină prigoană comunistă, l-a adus pe meşterul Şefne pentru a repune turlele. Pictura a fost încredinţată pictorului Gh. Răducanu şi realizată între 1959-1960, în stil neo-bizantin. Făcând arc peste timp, în ultimii ani, "pictura a fost restaurată de Doru Istrate din Vaslui, din echipa pictorului C. Condurache”, spune părintele Alixandru.
Jertfă lui Hristos
Memoria Bisericii Sfânta Ecaterina înscrie între actele de jertfă fapte remarcabile. Odată este amintirea celor „7 enoriaşi din zona Lozoveni", care au căzut la Răscoala din 1907. Preotul de atunci, Ilie Ghergişan, a fost aspru judecat că a înmomântat răsculaţii... Apoi rămâne actul de curaj al preoţilor Carp Iov şi Costache Rusu, care, pentru lucrările de restaurare a locaşului, în era persecuţiilor comuniste, au căzut în dizgraţie. Pentru această îndrăzneală, „cei doi slujitori şi un număr important de enoriaşi, nevinovaţi”, au fost întemniţaţi şi pedepsiţi pe nedrept.
Cronica deplinei armonii
Aici au slujit după 1983 părintele Vasile Lungeanu şi pr. Nicolae Vicol, la iniţiativa primului restaurându-se pictura. A fost realizată instalaţia termică. În 1996, tot pr. Lungeanu a adunat faptele şi datele esenţiale despre această parohie, într-o cronică. Astăzi, Biserica „Sf. Ecaterina” reprezintă o îmbinare armonioasă a stilului neo-bizantin cu cel moldovenesc. În ultimii ani, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Casian al Dunării de Jos, părintele Alixandru a înlocuit vechile turle făcute în grabă în anii comunismului. Vechiul paraclis este casă mortuară şi a fost refăcut şi acesta în ultimi ani. Catapeteasma şi mobilierul, realizate înainte de al II-lea război Mondial, la Şcoala de Meserii din Galaţi, au fost restaurate, lăcaşul fiind acum în deplină şi desăvârşită armonie cu stilul arhitectural al bisericii de odinioară.
