Ce înseamnă icoana pentru câţiva dintre seminariştii gălăţeni ne-au spus chiar ei.
„M-am prezentat la examenul de la Seminarul gălăţean pentru că am prins drag de frumoasa şi vechea artă bizantină în timpul ce era restaurată Biserica Sfinţii Arhangheli din Brăila. Am stat pe lângă restauratori şi am încercat să fur şi eu câte ceva din tainele acestei arte. Pentru că mi-a plăcut, am hotărât să urmez şi o pregătire în acest sens la clasa de patrimoniu a Seminarului Teologic gălăţean, unde ne modelează doamna profesoară Liliana Negoescu, pentru care am un respect deosebit. Sunt la început, dar icoana este un mod de a mă exprima, o formă de rugăciune”, ne-a spus tânărul Cosmin Ţugui, clasa a XI-a Patrimoniu.
Dialog cu Dumnezeu
La aceeaşi clasă, elevul Ioan Cristi Tofan ne-a mărturisit că pentru el „icoana este un mod de a intra în comuniune, de a dialoga cu Dumnezeu, cu Sfinţii Săi. Este o artă care nu se face oricum. E nevoie de o stare specială şi de dorinţa de a te lăsa modelat de cei care au această menire. Doamna profesoară Negoescu, dar şi ceilalţi preoţi profesori au toate meritele în creşterea noastră...”
Marea mea prietenă...
Între cei care „transfigurându-şi propria fiinţă” încearcă să redea lumina din icoană, este şi elevul Tudorel Mădălin Zainea, care este deţinătorul Premiului I la ediţia din 2006 a concursului „Icoana din sufletul copilului”. Ne-a mărturisit că din start a ales clasa de patrimoniu de la Galaţi.
„Aici am descoperit, cu spijinul doamnei profesoare Georgescu, unele dintre tainele picturii bizantine. Deocamdată, nu ştiu mare lucru, dar doresc să urmez pe această linie şi studiile superioare. Oricum, ca să poţi aşeza chipuri de icoană pe lemn, pe orice zidire bisericească, trebuie să te uneşti cu postul, să te uneşti în rugăciune cu Dumnezeu. Icoana pentru mine este totul; pentru ea am uitat de prieteni, de toate celelalte activităţi care nu-mi erau utile. Icoana este marea mea prietenă...”
O stare specială
Marian Haivaniuc este un alt seminarist premiat la diverse concursuri, inclusiv acum la Duminica Ortodoxiei. Ne-a mărturisit că ştia că are talent la desen, dar că nu şi-a închipuit că va fi în stare să realizeze icoană bizantină.
„E o stare specială când mă aşez în faţa şevaletului şi încerc să redau chipul Sfânt al lui Dumnezeu sau al altui Sfânt. Un rol deosebit l-a avut profesoara mea, doamna Georgescu. Dânsa m-a ajutat enorm, motiv pentru care îi mulţumesc!”
