O groapă cu şerpi şi vulpi, oamenii/ Lipitori se dădeau dame bine şi îngeri/ Bine dispuşi, arătând colţii crezând că-s perle/ Perle aruncate ca pietrele, ca nisipul scăpat printre degete/ Şi totuşi aruncate ca nişte raze/ Raze bine ţesute, în cercuri/ Prea strălucitoare în întuneric/ Un punct a rămas în afară/ Omida-fluture/ Zburând numai când şi cât vrea să zboare/ Ochii-i mii forfoteau în jurul razelor/ Se închideau şi se deschideau/ Miopi/ Omida-fluture pufăia/ Pe rotocoale de fum/ Pe şiruri, rotocoale de perle-mărgele// Cu spatele gol omida-fluture s-a retras/ Ochii îi străluceau ca lumânările/ Şi nu avea nevoie de altă lumină (Nicoleta Onofrei – Cu spatele gol)
„Texte dinamice, penetrante, din cauza timpului prezent al verbelor; Nicoleta Onofrei a creat un univers desacralizat, destul de personal, cu imagini picturale suprarealiste; are o duritate care vine, parcă, din duritate; refuză realitatea, ridică întrebări despre existenţă, despre căutarea unui sens al acesteia; imaginile au o plasticitate remarcabilă; poemele sale sunt neconvenţionale, au mult tragism, sunt meditative, originale; are o temă recurentă: sondarea propriului univers. Din acest proces se trag aceste texte de un mare dramatism – ca un ţipăt de disperare/ ajutor. Cred că Nicoleta Onofrei va avea un viitor bun în poezie şi îi doresc să aibă noroc de o critică avizată.” (Stela Iorga)
„Recunosc stilul Nicoletei Onofrei; textele au acelaşi dramatism care vine din rapiditatea derulării imaginilor într-un ritm apocaliptic; o pendulare între delicateţe/ fragilitate şi răutate/ şiretenie – între bine şi rău, de fapt.” (Anca Şerban Gaiu)
„O poezie de stare, uşor prozaică, dar şi cu unele facilităţi ce nu stau în picioare; o atitudine catatonică – de retragere în faţa realităţii.” (Leonard Matei)
„Eul liric este un personaj interesant: o femeie care pare o «satană» - prezentată aşa nu atât din intenţia de a şoca, cât, mai degrabă, din dorinţa de a evada din temniţa raţiunii/ gândurilor; multă îndârjire şi intensitate.” (Tatiana Nona Ciofu)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Tatiana Nona Ciofu.
