Biserica „Sfinţi Apostoli Pentru şi Pavel” din Galaţi (lângă Liceul de Marină) este ridicată la mijlocul veacului al-XIX-lea, între 1846-1847, de comunitatea pescarilor de la Mila 80 a Dunării. „A fost zidită în vremea păstoririi părintelui paroh Emanuel Vulcan şi unele surse spun că Biserica Pescarilor din Galaţi a beneficiat şi de susţinerea financiară a domnitorului Mihail Sturdza, precum şi a prinţului Alecu Sturdza. Se spune că cei doi au ajuns în Portul Galaţi şi, aflând că se zideşte această biserică, au dăruit şi ei câteva pungi de galbeni”, ne-a spus părintele Nelu Gheorghiţă, actualul paroh.
Arhitect - Duhul Sfânt
Nu se cunoaşte numele arhitectului, însă între susţinătorii dumnezeieştii zidiri din târgul de pescari de altădată se numără şi gălăţenii Enică Marin, Ivan Ivanovici, Iani Gheorghiu, Gheorghe Chiriac, Andrei Petrescu, Sava Galmat, Neculai Cazacu şi Alexe Petrescu. Ca stil arhitectonic, Biserica „Sfinţilor Apostoli” este în ton cu arhitectura de mijloc de veac XIX, cu ceva influenţe slave. Se observă formele arhitecturii slave, mai ales la turle, prin forma de bulb de ceapă. Edificiul respectă normele de construcţie bizantină; are altar, naos, pronaos şi pridvor.
Icoanele lui Vasile Robea
Nici despre catapeteasmă nu se ştie mare lucru, dar se crede că „ar fi fost adusă de la o altă biserică. Edificiul nu a fost niciodată pictat, înainte de restaurarea din 2008, pereţii fiind vopsiţi şi împodobiţi cu icoane în suporţi". „Icoanele de la catapeteasmă sunt făcute în două etape, fiindcă se observă o oarecare diferenţă de stiluri. Icoanele împărăteşti sunt mai vechi, dar au fost placate în argint la 1923”, spune părintele Gheorghiţă.
Câteva icoane din Biserica de la Galaţi poartă semnătura pictorului Vasile Robea şi, la fel ca şi zidul bătrânei biserici, au şi ele nevoie de restaurare. Asemenea şi catapeteasma. Între obiectele de valoare spirituală se numără vechiul Epitaf care se păstrează „într-un toc de geam” şi care a fost ţesut în aur şi argint, în a doua parte a veacului al XIX-lea, se presupune la Kiev, inscripţiile fiind în limba rusă.
Clopotniţa
Între informaţiile care se cunosc despre acest Sfânt Altar sunt cele legate de clopotniţă, pentru care preotul şi pescarii-ctitori au făcut mari eforturi ca să cumpere nişte clopote de calitate. Au fost cumpărate din străinătate, clopotul mare - de 855, 260 kg. - fiind turnat în localitatea Iaroslav, la Uzina Casei de comerţ a cetăţeanului de onoare P. I. Olovemsnicov; clopotul mic a fost turnat la Uzina „Efima Mafteeva Vasilenco” din Rostoc, aşezare de pe fluviul Don.
Renaşte din propria-i cenuşă
Aflată pe malul bătrânului fluviu Dunărea, Biserica “Sfinţilor Apostoli” din Galaţi a fost afectată de ape în mai multe rânduri: în 1861, 1872, 1897, dar şi în 1977. De altfel, apa a fost un „duşman” permanent al edificiului. În septembrie 2008, Biserica Pescarilor de la Mila 80 a Dunării era într-o stare avansată de degradare. Umezeala şi trecerea timpului au făcut ca pereţii bisericii să fie infiltraţi ani la rând, aerul din biserică devenind greu respirabil.
În acel an, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Casian al Dunării de Jos, au fost demarate lucrările de restaurare. S-a început cu subzidirea, s-a lucrat temeinic la fundaţia bisericii. În acest scop (în 2008), Primăria şi Consiliul Local Galaţi au susţinut restaurarea fundaţiei cu 70.000 lei. În anii care au urmat, alocaţiile bugetare au fost modice, între 10.000 lei şi 25.000 lei, la care s-au adăugat daniile unor creştini, dar şi bănuţul văduvei şi al săracului. În prezent, la Biserica Sfinţilor Apostoli se lucrează pentru refacerea tencuielii la tavan şi acoperiş. De asemenea, cele două turle din lemn vor fi refăcute şi „tabla de pe pereţii verticali va fi înlocuită cu tencuieli”, spune părintele Gheorghiţă.
Cât priveşte problema infiltraţiilor, echipa de specialişti care lucrează la restaurarea Bisericii Pescarilor din Galaţi a folosit „un sistem de hidroizolaţii freezteq, o tehnologie pe bază de silicat de potasiu, care are darul de a nu permite infiltrarea apei în zidul bisericii”, ne explică părintele Nelu Gheorghiţă.
"Căsuţele dimprejurul bisericii..."
În 1890, în Parohia Sfinţilor Apostoli trăiau 360 de familii, cu 1.198 de suflete, ne înştiinţează Moise N. Pacu, în Cartea Judeţului Covurlui. Biserica nu trecea pe atunci, nici acum, între cele mai bogate: avea un venit de 2.271 lei şi 90 de bani, la aceştia adăugându-se alţi 1.280 lei de la bugetul comunal, bani care erau destinaţi „plăţii celor doi preoţi”, spune aceeaşi sursă. În Anul Domnului 2013, în Parohia Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel trăiesc 2.550 de suflete (950 de familii) şi nicidecum, material, nu este mai bogată decât la început.
Dacă, la sfârşitul veacului al XIX-lea, în jurul bisericii, pe lângă terenul pe care-l avea, erau şi „nişte căsuţe”, astăzi, aceastea nu mai sunt. Singura care s-a păstrat este casa parohială, pitită între blocurile ridicate în anii sistematizării.
