Prin cele nouă texte prezentate vineri, la cenaclul Noduri şi Semne, Leonard Matei dovedeşte încă o dată faptul că nu este un musafir în casa poeziei. De acest lucru nu m-am îndoit de la debutul său în cenaclul Anton Holban, de pe la mijlocul anilor ’90.
„Poeziile au ca centru de greutate metafora şi asocierile spectaculoase” (Marius Chiru)
“Ca impact, poeziile îmi par a fi inegale din punct de vedere al tensiunii lirice. În ciuda unui lirism profund – cu delicateţea şi sensibilitatea tipic masculină – pe care-l găsim în poeziile În celulă cu Wittgenstein, Spre dincolo ori Musafir în casa grijii, în alte texte precum Ulise şi Julieta, Umbra a două statui mânioase, care te trimit dincolo de suprarealism devenind obositoare, Leonad Matei cade pradă lesne iubirii de cuvânt frumos şi dă impresia că-şi caută prea atent imaginile.”(Stela Iorga)
„Cel mai mult m-a atras erotismul poemelor În celulă cu Wittgenstein şi Ulise şi Julieta.” (Violeta Bobe)
„O poezie simbolista ruşită, unde nimic nu e pus la întâmplare iar mesajul este greu de înţeles şi te duce în derută.” (Ana Maria Panagatos)
„Are o abordare abruptă şi pot spune că este o voce nouă în lirica gălăţeană.” (Gelu Ghemiş)
Într-adevăr, nimic mai adevărat. Leonard Matei nu practică o poezie cu un mesaj facil, o poezie de box office şi nu te va ajuta să-ţi impresionezi colegele de birou cu ţipătul sus de tot/strâns în braţe ca nisipul/vocile care curăţă plaja/soarele tolănit pe creştet/în această falsă îmbrăţişare, aşa cum nu-ţi vei ivita niciodată prietena, la prima întâlnire, pentru a viziona romantic Midnight Cowboy, o capodoperă cinematografică a lui John Schlesinger, o dramă pur-sânge cu Jon Voight şi Dustin Hoffman în rolurile principale.
Asemeni lui Schlesinger,lui Leonard Matei îi place să-şi fragmenteze discursul (pe umbră şoarecii ridică cetăţi/medicul operează pe gheaţă), să-şi deghizeze mesajul în picioare pe pământ/cu idealuri pe urmele proaspete/care au înghiţit eroi unde, cu siguranţă, nici un cuvânt nu este pus la întâmplare, ca apoi să-şi aducă cititorul cu limpezime, picătură cu picătură, la ţărm. Iar asta doar pentru a putea vorbi/despre oameni şi rădăcini/despre timpul în care Dumnezeu miluieşte.
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a asculta proza lui Marius Chivu.
Octavian Miclescu
