Prieten al Galaţiului, compozitorul Roland Baumgartner putea fi victima puciului de la Moscova! * Cu „Rapsodia română” de la 9 ani *
Compozitor de la numai cinci ani, austriacul Roland Baumgartner, a cărui simfonie „Globalis” s-a montat cu succes şi la Teatrul Muzical „N. Leonard”, a fost jucat de multe orchestre celebre, de la Philadelphia Orchestra la Filarmonica Teatrului Bolşoi. O experienţă de neuitat a fost tocmai cu una dintre acestea când, în 1991, chiar în timpul puciului de la Moscova, aflat la Televiziunea Ostankino, compozitorul dirija Orchestra Filarmonică rusă, înregistrând o lucrare sa premiată de americani. „A fost fantastic! Cu orchestra rusească, înregistram Simfonia Păcii la un etaj superior, în timp ce la etajul doi era revoluţie. Când s-a anunţat la televizor să evacuăm clădirea n-am înţeles, era pe ruseşte, aşa că am cerut să continuăm. Dar militarii au intrat cu armele în studio şi ne-au dat afară. Ne-am refugiat la un etaj superior, unde am rezistat până a doua zi, când am putut să plecăm. Instrumentiştii ruşi jucau în timpul ăsta cărţi şi beau votcă, relaxaţi, I-am întrebat îngrijorat ce era de făcut şi m-au liniştit: „În fiecare zi e revoluţie în marea Rusie!”
- "Fabrica" de muzică, într-o fabrică de ţigări…
Creatorul prolific, cu 4.000 de compoziţii, muzică simfonică şi de film, duce o viaţă spartană: lucrează zi lumină, izolat într-o fostă fabrică de ţigări austriacă (fumează pipă), fără televizor şi computer, cu scurte pauze de călărie: la mail-uri răspunde fiica sa, Klara, ţine alături telefonul doar când aşteaptă ceva important. I-am spus că m-a durut când am constatat că Dominique Meyer, directorul Staatsoper din Viena, nu avea cunoştinţă despre Ivanovici şi m-am bucurat să descopăr că Baumgartner îi cunoaşte şi pe Ivanovici, şi pe Leonard şi pe Enescu, descoperit de la nouă ani: profesorul de vioară i-a cântat „Rapsodia română”. „Pentru mine muzica românească este foarte similară genului meu de a simţi muzica, nu ştiu de ce. Simt că anumite melodii româneşti sunt scrise cu adevărat în Rai. Când am posibilitatea, o studiez, pentru că ea trece peste orice, dar nu este foarte la îndemână să o asculţi, în Austria avem foarte multă muzică clasică. Dar în momentul în care m-am apropiat de ea, am descoperit-o şi m-am identificat cu ea.” Poate muzica românească ar trebui exportată mai mult? Am avea succes în Occident? „Sigur, sigur că da! Ruşii au avut succes pentru că au ajuns în America! Toată lumea a auzit de Prokofiev… Iar dacă ceva este popular în America, va fi popular peste tot în lume!” Ne descoperă mereu: i-a plăcut, văzut la Viena, filmul românesc „După dealuri”. De Galaţi s-a îndrăgostit numărând peste 150 de clădiri superbe, ridicate în veacul trecut de italieni: „Am ajuns la Galaţi şi nu ştiu de ce, m-am simţit aici ca acasă”; mai acasă decât în alte oraşe din Europa şi SUA. Suntem tot pe Dunăre, ca şi Viena…
