A şaisprezecea carte a lui Coriolan Păunescu este un volum cu 43 de poeme, apărut recent la Editura Sinteze, sub titlul „Liber la iubire şi vis”, cu o prefaţă de Paul Sân-Petru.
Ceea ce apare ca nou în lirica consacratului poet şi prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, este dimensiunea cosmică, cu nuanţe religioase, în care îşi construieşte poeziile, de o naturaleţe clasică şi de o anumită nostalgie a timpului iremediabil scurs.
În „Ca un semn de întrebare”, poetul gândeşte chiar întâlnirea cu Mântuitorul: „E poate un zeu ce în viaţă mă-ncearcă/ ori poate-i destinul purtându-mă-n sus./ Sau poate grăbit mă-ndrept într-o arcă/ s-ajung la întâlnirea cu Domnul Iisus.”.
Se simte o adiere dinspre cosmogonia lui Eminescu, originalitatea vine însă din seninătatea mioritică a acceptării destinului şi mai ales a împăcării cu sine într-o lume în care Dumnezeu participă discret: „Noapte, noapte, noapte/ peste lutul greu./ când vorbeşte-n şoaptă însuşi Dumnezeu!” („Noapte”).
Dincolo de resemnare şi pace lăuntrică, lupta nu este abandonată, nuanţa erotică a poemelor este discretă şi nostalgică, iar volumul dovedeşte cu prisosinţă că poetul şi-a dat, la modul ludic, „liber la iubire şi vis”, într-o lume care nu-i este nici foarte apropiată şi nici foarte îndepărtată, sentimentul păcii astrale fiind precumpănitor.
