(sau Superbola lui nenea Transurb)
şi uită-te frumoaso cu ochi mari
şi rari doi călători mereu în sine
copacul ăsta vrea să-i dau lumină
parcă-i nebun aleargă după mine
nu am lumină doamnă mi s-a stins
de primăvară ultima scânteie
nu are rost să stau pe întuneric
în vremea care vine să te beie
dă-i tu cestui copac fiindcă ai
în ochi atâtea flăcări haimanale
spune-i să nu mai fugă după mine
să înflorească-n mânurile tale
şi să te strângă-n ramuri până sus
cum mă strângeai şi tu odinioară
până la cerul care s-a închis
căci m-ai crezut cât arde o ţigară
pe fruntea lui departe de pământ
scrie ţărânii că iubirea minte
când zice că a fost şi a făcut
la păsări cuiburi umbră şi merinde
fugi de comând aprinde o ţigară
ca să mai cred un pic să mă lumine
şi uită-te frumoaso cu ochi mari
copacul ăsta seamănă cu tine
