Spontane şi nesimţite pe coclaurile copilăriei

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(re/vindecare)

Merg să culeg urzici cu fetele şi băieţii din sat,

suntem flămânzi, e primăvară, o să ne usture

pe mâinile obişnuite cu praştia şi zmeul,

dar ne vom spăla cu sânge de brusture

şi ne vom clăti fără doar şi fără poate

cu elixirul ascuns şi tămăduitor din plânsul viei,

ne vom uita la mama cum pregăteşte urzicile

spontane şi nesimţite pe coclaurile copilăriei.

Eu culeg urzici, tu culegi urzici, ea culege urzici

şi ne lăudăm cât de buni suntem la conjugare,

punem urzicile în traistă şi uităm că ne ustură

această plantă de speriat copiii şi de mâncare,

acest substantiv declinat în flora matriei noastre,

nelipsită de la masa domnului zmeu carnivor,

de la masa fără de care nu aş fi ajuns niciodată

să nu scriu această poezie şi să plâng aşa de uşor.

Citit 767 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.