(pastel de sezon)
dacă vii până deseară am o leacă de dulceaţă
şi-un pahar cu apă chioară s-avem până dimineaţă
şi în teiul dat în păsări te aşteaptă nişte lună
va să fie furioasă va să plângă va să-ţi spună
că a fost odată plină şi a stat cu mine goală
însă eu scriam sonete şi-i citeam o kalevală
rătăceam prin greierişuri şi păşteam vaca pe coastă
ori tăiam frunze la câinii care o lătrau de proastă
căci şedea cum şade vaca de-o sugea viţelul toată
ce bătaie-mi dădea mama cu o pârghie uscată
nu ştiam de ce mă bate oare pentru care fapte
uite-aşa mâncam bătaie şi-mi fugea dorul de lapte
alteori zvârleam cu ghioaga după sfânta animală
căci râdea cum stau ca prostul şi mă uit la luna goală
vaca alerga prin lanuri înţepată de o streche
e-he-hei credeam că viaţa este floare la ureche
mai credeam că proasta nopţii poate crapă de ruşine
şi se-mbracă măcar ziua şi se dă nouă la mine
crezui multe dar tu doamne cine eşti cui te asameni
m-ai lăsat şi fără vacă au păpat-o nişte oameni
m-ai lăsat şi fără lună sub o stea măruntă veche
râd şi cred că numai moartea este floare la ureche
poate vine pân-deseară lele-lele-şi-iar-lele
îi dau apă şi dulceaţă şi-i culeg zarnacadele
