(trădare)
Fă, Patrie, să ştii că m-am jucat
cu tine pe costişă şi pe vale
când se întorc cirezile în sat
şi scârţâitul moare-n balamale!
Fă, Patrie, să ştii că am dormit
cu tine în pădure şi în casă
şi am visat că nu mi-ai dat chibrit
pentru ţigara mea dreptcredincioasă!
Fă, Patrie, să ştii că te-am iubit
precum Esenin crâşma, chiar am stat
de dragul tău cu gâtul pe cuţit,
cu inima pe mers acceerat!
Fă, Patrie, să ştii că te-am urât
precum Serghei pe dansatoarea care
l-a înălţat cu funia de gât
tocma-n lumina mea devastatoare!
Fă, Patrie, să ştii că te-am trădat
când m-ai trimis atunci să cer iertare
pădurilor din care am furat
acest mister înţepenit în floare!
Rumeg încet, am timp, râd de necaz
şi mor mereu încolo şi încoace,
dar mă întorc şi-ţi zic de la obraz:
fă, Patrie, mai lasă-mă în pace!
