(apă chioară)
Şi tot vii, şi tot vii
cu viteză luminică,
dar n-ajungi; când ajungi,
nesfârşită duminică?
Te-am rugat şi te rog:
vreau fiinţa ta, repede,
căci fiinţa de-acum
parcă vrea să mă lepede!
Vreau ce poate ar fi
să-mi râvnească păcatele
şi să-mi ia şi să-mi dea
timp cu toţii, cu toatele!
Cred că eşti…cred că eşti
săvârşirea mea cinică,
apa chioară din cea
mai frumoasă duminică!
