Biserica Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului” de la Cudalbi îşi înalţă semeaţă crucea către cer. Aşezată pe dealul „Gologanu”, această aşezare monahală mai este cunoscută drept Mănăstirea „Gologanu”, de la numele dealului pe care este aşezată. A fost închisă în vremea regimului comunist şi transformată, între 1960 şi 1990, în IAS Iveşti. După anul 1990, aşezarea a intrat într-un intens proces de restaurare.
În ultimele două decenii, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, maica stareţă Mariani Popa a schimbat configuraţia fostei aşezări ridicată de înaintaşii noştri între anii 1925 şi 1933 şi transformată în unitate agricolă vreme de treizeci de ani.
Istorie interbelică
Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” din Cudalbi este ctitoria boieroaicei Eugenia Pană. Astăzi, muzeul şi conacul - situat în imediata apropiere a aşezării mănăstireşti şi abia cumpărat de maica stareţă Mariani - dau mărturie despre vremurile interbelice. La începuturile acestei obşti, monahia Haritina a fost cea care, între anii 1925 şi 1933, s-a îngrijit de ridicarea frumoasei mănăstiri. A fost sfinţită în 1938, pentru ca după instaurarea regimului ateist, încet-încet, mănăstirile din zona Galaţilor, inclusiv cea de la Cudalbi, să fie desfiinţate.
Roadele rugăciunii
Astăzi, la două decenii de la evenimentele din decembrie 1990, obştea acestei aşezări monahiceşti este una înfloritoare. Cu ajutorul lui Dumnezeu, maica stareţă Mariani Popa a schimbat total locul. Îndreptându-ne spre mănăstire şi observând multele construcţii din jurul bisericii, ne-am întrebat dacă nu cumva s-a mutat satul în dealul Gologanu?!... În realitate, Dumnezeu - prin roadele rugăciunii şi lucrul mâinilor celor 25 de maici - a transfigurat aşezarea mănăstirească după anii 1990, an în care clopotul a rechemat tot creştinul la rugăciune.
Stil ştefanian
Astăzi, mănăstirea are o curte ce abia o cuprinzi cu privirea. De oriunde ai privi, simţi binecuvântarea luminii eterne. La intrare te întâmpină clopotniţa şi Biserica ridicată în cel mai pur stil ştefanian. Edificiul bisericesc este înconjurat de chiliile construite în acelaşi stil arhitectural românesc, întregite de noul Centrul cultural-spiritual şi trapeza. Trecând de grădina de trandafiri, te întâmpină floarea albă a pomilor din livadă, vivacitatea albinelor din stupina mănăstirii organizată în trei pavilioane.
Urmează via, atelierul de ţesătorie, hambarele cu grâne, sectorul zootehnic, plus alte anexe, între care „depozitul de gaz metan”!, adică mormanele de viţă, uscată, pentru foc!… În vatra de tradiţie ce numără aproape un veac, Dumnezeu a transfigurat acest loc într-un „Rai cuvântător”, într-o adevărată Grădină a Maicii Domnului.
Nădejdea ziditoare
Cu aproximativ şase ani în urmă, când a fost aşezată piatra de temelie a noii biserici de la Cudalbi de către Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, maica stareţă Mariani ne mărturisea că este deţinătoarea „unui cont gol în bancă”, dar că are „multă nădejde la Dumnezeu, pentru a ridica noua biserică”. „Slavă Domnului! Acum, sfântul locaş este aproape gata la interior, marmura a fost aşezată, iar tencuiala este pregătită pentru pictură, ne mărturisea maica stareţă Mariani Popa. Trebuie mobilierul, icoanele, mai sunt de făcut la exterior ultimele finisaje. Zilele acestea salariaţii de la Vâlceana - firma care a realizat toate lucrările - pun tabla. Mai este de lucru, dar mulţumim lui Dumnezeu!…”
Centrul spiritual - ultramodern
După ce a fost turnată fundaţia, obştea de aici a început, în paralel, lucrările la un alt corp de clădiri unde se află noul Centrul cultural-spiritual şi trapeza. O clădire modernă cum nu prea am văzut, cu centrală termică, cu instalaţie de apă, cu spălătorie, cu un beci de invidiat, cu toate facilităţile (mai puţin mobilierul), pentru că „suntem prea săraci ca să facem treabă de mântuială”, ne spunea maica Mariani.
Lucrarea maicii stareţe Mariani, la care se alătură şi cea a celorlalte 25 de monahii, este de toată lauda. Şi o spunem nu spre laudă deşartă, ci spre confirmarea unei realităţi pe care o regăsim din ce în ce mai mult în Biserica noastră, anume aceea că doar omul lui Dumnezeu ştie să sfinţească, ştie să lumineze locul.
Ospitalitatea maicilor
Maicile de la Cudalbi sunt nu numai bune rugătoare, ci ştiu a chivernisi bine şi bănuţul văduvei şi al săracului, jertfa pelerinului care vine la Maica Domnului să-i mulţumească şi să-i ceară sprijin. Însă, în mare parte, fondurile pentru noile zidiri au fost asigurate din propria muncă, fiindcă mănăstirea are 72 de hectare de teren agricol: 22 ale mănăstirii, retrocedate de autoritatea locală, şi alte 50 de hectare cumpărate de stareţa Mariani Popa.
De regulă, când mergem la mănăstire, rămânem încântaţi de frumuseţea şi sfinţenia locului, de seninătatea cu care ne vorbesc monahile. Dar aceste frumuseţi netrecătoare, inclusiv cele de la Mănăstirea „Maicii Domnului” din Cudalbi, sunt întreţinute cu neîntreruptă rugăciune şi multă muncă.
Aici, lenea este ţinută la mare distanţă şi doar cele ale lui Dumnezeu, frumuseţea şi lumina Lui, îşi fac tot mai mult simţită prezenţa. În ultimii ani, obştea a adunat sume însemnate din producţia proprie de cereale - grâu, porumb şi floarea soarelui. Imediat după 1990, chiar maica stareţă Mariani ara cu tractorul şi îşi făcea timp să meargă să-şi termine şi studiile superioare la facultate.
Harnicele albine
Mierea este de nelipsit de la pangarul mănăstirii, iar cei care ajung la rugăciune în dealul Gologanu, pe lângă iconiţe, cărţi şi obiecte de cult bisericesc, preferă să se îndulcească şi cu mierea de aici care se găseşte pe sortimente. Deunăzi, maicile - cu sprijinul unor creştini - pregăteau stupina pentru a o muta în pădurile de salcâm din judeţul nostru şi din cele învecinate. De asemenea, livada, via, micile anexe zootehnice, chiar atelierul de ţesut scutesc mult din cheltuielile obştii.
În vremea inundaţiilor, mănăstirea a fost casă bună pentru mulţi sinistraţi, iar de la reînfiinţare, periodic, susţine prin filantropie creştinii de prin satele învecinate. Din surse proprii este asigurată hrana celor de pe şantier, nefiind neglijată ospitalitatea pelerinilor care vin să se roage şi să ajute cu lucrul mâinilor lor mănăstirea.
