Vladimir Drăghia – Dragoste n-are plural, Ed.Adenium, 2014 (ediţia a doua): Dragostea se întoarce la Galaţi... !

Vladimir Drăghia – Dragoste n-are plural, Ed.Adenium, 2014 (ediţia a doua): Dragostea se întoarce la Galaţi... !
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vladimir Drăghia s-a născut la Galaţi. Apoi a plecat în lume. Acolo a cunoscut şi poezia, printre altele. Dar mai ales… dragostea.

Dovada este cartea care… „n-are plural”, ajunsă deja la ediţia a doua, cu o grafică deosebită, completând fericit mesajul de litere şi suflet, ilustraţiile fiind semnate de Andra Iulia Margină. Schematic, am putea împărţi poemele din carte în scurte şi… lungi. Pentru cele scurte, poate exemplar ar fi „Regret! Cresc! Promit!”: „Trec anii şi-aştept prea răbdător să îmi treacă/ pofta asta acră de dulceaţă de carne macră./ Mi-e poftă de dor-de-tine, de poftă de noi,/ mi-e gol în stomac de fluturi cu zborul greoi,/ Mă pierd de mine şi-ncerc cu dinţii să trag aşa,/ în derivă, de tot ce mi-e pe lume mai drag”.

Dintre poemele „lungi” am putea începe cu „Cai cu cornete de îngheţată înfipte-n frunte”, în care se înfiripă dialogul cu fiinţa iubită, reflectând o lume care poate fi şi cea a poetului: „Tu ai o lume doar a ta,/ cu anotimpuri personalizate, după bunul plac, în ea. Douăzeci şi ceva de feluri de primăveri şi cam tot tot atâtea veri… (…) În lumea ta, hingherii, huliganii şi maneliştii nici nu s-au inventat. (…) Cu nuanţe încă nedescoperite şi colţuri perfect drepte, rotunjite, lumea ta, redusă matematic, simplificată, în ochii mei arată cam aşa:// Utopia + Narnia + Atlantida + realul fabulos + de n ori, aleluia!”

Distanţarea de un Emil Brumaru poate vine şi de la convingerea că „Nu suntem carne, oase, sânge, păr şi unghii. Suntem suflete, spirite, sentimente, suntem minuni!” Dar suntem şi îmbrăţişări perfecte.

Negând oarecum timpul, Vladimir Drăghia nu neagă existenţa unor universuri paralele, în care poate iubim mai mult. Şi mai bine: „Vreau clipe fără de sfârşit. Vreau prezentul în doze infinite!” Aşa scrie el în finalul primul poem din carte, primul poem scris, după cum aflăm din pseudo-prefaţa de la pagina 4.

Întrebându-se şi de ce s-au mai inventat cuvintele, mai că înţelegi că omul acesta chiar a iubit, adică a trăit măcar „o poveste demnă de nici un cuvânt.” În care se muşcă inimi de turtă dulce, în care rămân în urmă mormane de cuie teşite, ruginite, menţionatele dulceţuri de carne macră (yammiii, yamiiiii!), dependenţa de nectar şi de declaraţia şi din ură: „Stau în faţa ta şi îţi mărturisesc:/ mă dori! Mă faci să-ţi spun cu ură: te iubesc!” dar şi declaraţii aproape epigramatice: „De ce să mint, ai şi defecte./ Dar…/ şi ele sunt perfecte…” Oricum ar fi, muzele, primind asemenea poeme, dacă ar avea şi simţ critic (literar), ar spune încântate… cam tot la fel. Orice povestea de dragoste ar merita să aibă măcar aşa, câte un poem precum multe dintre cele scrise Vladimir Drăghia, acuzat, se pare, uneori, de conspiraţie murdară şi de minciună, conform unui poem din care ne aducem aminte de adevărata magie, care este atunci când te îndrăgosteşti.

Dar la dragoste e ca la război! Doar se ştie!

Pe de altă parte, dragostea trebuie să fie şi pentru cel din…noi! Doar trebuie să ne iubim precum pe aproapele nostru! Şi cel din noi este mereu copilul despre care vorbeşte atât de frumos în „CPLDTN”: „El îmi dă puterea să zâmbesc, să găsesc frumosul în grotesc./ Îmi dă super-puterea-extraordinară-rară să mă îndrăgostesc!// Oare a devenit o excentricitate, un lux, o anomalie, o idee născocită pe o foaie de hârtie?// Şi, dacă abia s-a născut, acum, în mine, din ce s-a născut?/ Dintr-un act incestuos, dintre eu, cel ce sunt, şi eu, cel ce am fost?// Copilul din tine ce face? Se naşte, trăieşte, moare?”

La urma urmelor, adevărata dragoste este aceea a copiilor din noi, care nu se gândesc la prostii, ci asemenea unui Antoine, ştiu că în pălării şi „în nori sunt elefanţi şi uriaşi din basme, castele, cai şi prinţi”, că un curcubeu este „o minune care implică mulţi… pitici şi tone de culoare!” Şi piticii nu sunt numai ai lui Vl.Drăghia! Aşadar, Dragostea se întoarce la Galaţi (într-o carte). Deoarece unul dintre atributele ei este… permanenţa, chiar dacă mai şi pleacă, mai mişcă şi stelele sau, mai ales, praful de stele din oameni… Notă: Concret, mai concret, în ziua de 27 septembrie, la Librăria Humanitas, la orele 17, se va lansa „Dragoste n-are plural”, de Vladimir Drăghia.

Citit 1849 ori Ultima modificare Joi, 25 Septembrie 2014 17:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.