(puncte de re/vedere)
De mâine, când voi fi cais,
te rog să laşi geamul deschis,
să vezi cum urc la cer pe brânci,
să văd cum stai şi râzi şi plângi!
De mâine, când voi fi gutui
cu suflet verde amărui,
te rog să-mi zici gata la nai,
să văd cum plângi şi râzi şi stai!
De mâine, când voi fi alun
şi va să vreau ceva să-ţi spun,
te rog să-mi zvârli cuvinte-n crengi,
poate aşa mă înţelegi!
De mâine, când voi fi măslin
la care toţi sperjurii vin
şi fură rod şi fură dor,
te rog să mă păzeşti uşor!
Să mă păzeşti şi să le spui
c-am fost cais, alun, gutui…
şi am băut atâta zbor
din lacrima poeţilor!
Şi să rămâi aici, să vezi
tristeţea marilor livezi,
să vezi ce frig, să vezi ce frig…
de mâine, când voi fi nimic!
