Rugămintea pomilor către mama lor, Mama

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(puncte de re/vedere)

De mâine, când voi fi cais,

te rog să laşi geamul deschis,

să vezi cum urc la cer pe brânci,

să văd cum stai şi râzi şi plângi!

De mâine, când voi fi gutui

cu suflet verde amărui,

te rog să-mi zici gata la nai,

să văd cum plângi şi râzi şi stai!

De mâine, când voi fi alun

şi va să vreau ceva să-ţi spun,

te rog să-mi zvârli cuvinte-n crengi,

poate aşa mă înţelegi!

De mâine, când voi fi măslin

la care toţi sperjurii vin

şi fură rod şi fură dor,

te rog să mă păzeşti uşor!

Să mă păzeşti şi să le spui

c-am fost cais, alun, gutui…

şi am băut atâta zbor

din lacrima poeţilor!

Şi să rămâi aici, să vezi

tristeţea marilor livezi,

să vezi ce frig, să vezi ce frig…

de mâine, când voi fi nimic!

Citit 603 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.