În primăvara anului 1938, cinci savanţi germani membri ai SS au participat la o expediţie de cercetare în Tibet. Aproape uitat astăzi, acest eveniment a fost extrem de controversat în epocă şi a continuat să îi fascineze decenii la rând pe amatorii de conspiraţii. Cele mai multe controverse şi discuţii nu au fost generate de rezultatele ştiinţifice, ci de contextul expediţiei - ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial - şi de scopul acesteia, la întrebarea „ce au căutat naziştii în Tibet?” fiind oferite de-a lungul timpului numeroase răspunsuri, care de care mai fanteziste.
Un fel de Indiana Jones
Expediţia a fost condusă de un personaj cu adevărat excepţional: Ernst Schäfer. Aventurier, vânător, cercetător, scriitor şi membru SS, el a fost un fel de Indiana Jones nazist în carne şi oase. Născut în oraşul Köln, Schäfer a fost pasionat de mic de faună, crescând pasări, insecte, şerpi, peşti, veveriţe şi multe altele animale mici. Camera lui arăta ca o mică menajerie, plină cu colivii, acvarii, terarii, folosite pentru a observa comportamentul animalelor. După ce a obţinut diploma de liceu, în 1929, s-a înscris la Universitatea din Göttingen, unde a studiat zoologia, botanica şi geografia, visând să calce pe urmele eroului său, geograful şi exploratorul suedez Sven Hedin.
Ursul panda - trofeu
Ernst Schäfer a ajuns pentru prima dată în Tibet în 1931, după ce s-a alăturat unei expediţii organizate de americanul Brooke Dolan. Născut într-o familie bogată din Philadelphia, Dolan era deja celebru în presa americană la numai 21 de ani, datorită expediţiilor sale de vânătoare în Asia. În expediţia din 1931, Dolan şi Schäfer au urcat pe fluviul Yangtze, în căutarea unui trofeu de vânătoare extrem de rar: ursul panda.
În anul următor, Schäfer s-a alăturat SS-ului, iar în 1935 a participat la o a doua expediţie în Tibet, condusă tot de Brooke Dolan.
Întâlnirea cu Himmler
Întors în Germania, Ernst Schäfer a publicat o carte, denumită “Tibetul necunoscut”, în care pleda pentru organizarea unei expediţii ştiinţifice în tărâmul îndepărtat. Numeroasele articole de presă l-au transformat pe tânăr într-o celebritate şi l-au adus în atenţia lui Heinrich Himmler. În vara anului 1936, în timp ce Germania se pregătea pentru organizarea Jocurilor Olimpice de vară, Schäfer s-a întâlnit cu Himmler la Berlin şi a obţinut permisiunea de a organiza o expediţie oficială în Tibet, sponsorizată de „Ahnenerbe” şi compusă din savanţi SS.
Ce au căutat naziştii în Tibet?
Discuţia dintre cei doi nu a fost consemnată. Toate informaţiile despre această întâlnire provin de la Ernst Schäfer, care le-a povestit anchetatorilor americani, după ce a fost capturat în 1945. Potrivit lui Schäfer, Himmler i-a mărturisit atunci câteva dintre convingerile sale originale: că Universul a fost format în urma unei bătălii cosmice între foc şi gheaţă, că Pământul a fost populat odinioară de specii de uriaşi şi că rasa ariană a coborât direct din cer. Misterioasa călătorie în Tibet a cinci oameni de ştiinţă germani, membri ai SS, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial i-a fascinat pe contemporani. De-a lungul timpului au fost avansate numeroase explicaţii pentru această expediţie, care de care mai fanteziste: s-a spus că ea ar fi avut ca scop descoperirea unei legături între Atlantida şi prima civilizaţie a Asiei Centrale; că Schäfer ar fi crezut că Tibetul era leagănul omenirii, unde o castă de preoţi crease un imperiu de cunoaştere mistică, numit Shambabla, al cărui simbol era svastica, roata budistă a vieţii; sau că naziştii ar fi căutat o substanţă secretă, care prelungea viaţa şi putea fi folosită pentru atingerea unei stări superioare de conştiinţă.
Conspiraţii false. Succes istoric şi valoare inestimabilă
Din păcate pentru amatorii de conspiraţii, aceste ipoteze sunt false. Himmler, care se considera un mecena al ştiinţei germane, a înfiinţat societatea „Ahnenerbe” pentru a studia originea rasei ariene, din care se trăgeau germanii puri. Arheologii germani au primit misiunea de a dezgropa preistoria ariană, fiind organizate numeroase expediţii în acest scop, iar cea din Tibet a fost cea mai ambiţioasă dintre acestea.
Cu toate acestea, se pare că Schäfer nu a fost interesat de această pseudoştiinţă, refuzând ferm să îi permită lui Edmund Kiss (un discipol al teoriei „Welteislehre”, enunţată de Hans Hörbiger) să se alăture expediţiei. Hörbiger susţinea că Atlantida a fost distrusa de un mare potop cauzat de impactul dintre un corp ceresc de gheaţă şi Pământ.
Indiferent de controversele stârnite şi de problemele înfruntate, expediţia condusă de Ernst Schäfer a fost un succes în ceea ce priveşte materialele ştiinţifice colectate. În urma expediţiei au fost strânse zeci de mii de fotografii şi de pagini cu însemnări atente despre oamenii din Tibet, dar şi despre floră şi faună. Arhivele federale germane din Koblenz adăpostesc o colecţie impresionantă de 17.000 de negative, din cele peste 20.000 realizate de membrii expediţiei. Aceste imagini, care arată portretul Tibetului în perioada interbelică, sunt unice, având în vedere că membrii acestei expediţii s-au interesat în mod amănunţit de fiecare aspect al vieţii în Tibet, mergând de la guvernare şi religie, până la cele mai intime aspecte ale vieţii cotidiene. (Sursa: historia.ro)
