(cu poetul Cezar Ivănescu prin Bârlad)
Stau faţă în faţă cu domnul Paing;
privirile lui ancestrale mă-nving;
el stă într-un colţ de icoană, flămând,
şi vrea să mă-ntrebe: de când până când
scoţi ochii la stele, ilustrule "eu",
şi crezi că ai fost şi vei fi Dumnezeu?
Fac pas înapoi, nu mă uit unde cad,
mă simt nou-născut în imperiul Bârlad,
mă simt nesimţit, cumpăr frigul şi ning
pe fruntea Cezarului Nostru Paing…
el stă într-un colţ, într-o gară, de când
Dumnezeu des ţesea doar poeţi pe Pământ!
Fac pas înainte, mă duc înspre nord -
în Iaşi e uşor chiar atacul de cord! -
ajung, în sfârşit şi sfârşit, ţărnă, praf:
acelaşi Paing este mire moldav,
aceeaşi icoană pe sus şi pe jos -
un Templu, un Vis, un Infern Majestos!
Sunt faţă în faţă cu domnul Paing:
stai, domnule, stai să te muşc, să te-nving,
fă pas înapoi, zvârle-ţi "eul" acum,
mai ţese şi tu…dacă ştii ergo sum,
dacă vrei să te lauzi de când până când,
dă-te jos de la colţul icoanei plângând!
Faţă în faţă Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Documentare... la ”Evaziunea Sentimentală” (IV) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” HAI LA ISPITĂ! (cât încă nu e prea târziu) Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (III) Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PĂTRAT (despre impur şi complicat) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DIRECT (psalmul apropierii definitive)
Mai multe din această categorie:
