(...) „Îngerii, dragul meu, spuse moş Alzheimer, păi ăştia au fost lăsaţi pe pământ expre ca să se ocupe ei cu Arta. Ei de artă se şi ocupă. Da’ cum să ţină un înger pensula, cum să ţină stiloul sau arcuşul, că el are talent, dar zboară, n-are mâini de ţinut, le scapă... Şi atunci, ei veghează, iar de artă se ocupă, în mod direct, concret, ce să-i faci, cine dracu’ se mai găseşte. Îngeru’, talentat, netalentat – acolo la el, în Cer, pe Pământ trebe să se mulţumească să fie însă un biet îndrumător, cum erau ăia de la UTC pe vremuri, cum erau activiştii de partid, dacă mai ştii... "(...)
(Victor Cilincă - Admiratorul)
„Multă deprimare; o lume sordidă, fără speranţă şi viitor – aşa cum, de altfel, este; în spatele textului se vede multă dibăcie, se vede profesionalistul; apar mici inegalităţi care vin din modul de participare a afectului; demersul artistic este rarisim şi aminteşte de Radu Aldulescu.” (Stela Iorga)
„Mi s-a părut un text mai mult tehnic decât inspirat; are şi unele exagerări ce pot fi evitate” (Laurenţiu Pascal)
„Un simţ al detaliului foarte dezvoltat; parcă-i lucrat cu penseta.” (Carmen Neacşu)
„Umorul de limbaj pare puţin forţat, puţin artificial – artificii prin care diluează povestirea; o exprimare mai simplă ar fi mai bine venită.” (Paul Budeanu)
„Text bun; are comparaţii amuzante şi reuşite; o adevărată frescă a unei societăţi, mai ales din lumea culturală. Se vede marca Victor Cilincă.” (Ioan Gh. Tofan)
„O abordare socială în stilul caracteristic lui Victor Cilincă – de un realism înfrigurat; un fin observator al măştilor, al ipocriziei, al tuturor defectelor ce caracterizează societatea românească; observaţie – acolo unde sarcasmul se lungeşte, poate dăuna textului; să-l mai îndulcească; mi-a amintit de Gaiţele lui Alexandru Kiriţescu.” (Anca Şerban Gaiu)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Simona Toma.
