Statuia lui Eminescu, care a suportat bombardamentul ultimului război mondial, a fost mutată în fostul parc de peste strada Domnească, apoi în Grădina Publică şi apoi, iavaş-iavaş, înapoi la locul ei, n-o mai duce mult! Pentru salvarea statuii din marmură, adică un calcar degradabil la umezeală, care probabil nu va mai rezista 20 de ani (statuia are deja de câţiva ani fisuri mari, care pornesc de la bază, în zig zag), este necesar ca aceasta să fie reabilitată şi mutată într-un spaţiu acoperit, a explicat Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură.
Fiind vorba însă de o lucrare de patrimoniu, este necesară multă atenţie, specialişti şi multe aprobări, inclusiv de la Guvern şi alte organisme centrale. Directorul Direcţiei a făcut demersuri pe lângă primarul Marius Stan, care vrea să rezolve situaţia printr-un proiect cu finanţare europeană pentru refacerea întregului parc central şi astfel se aşteaptă răspunsul de la băncile internaţionale. Directorul Direcţiei de Cultură crede însă că ar dura mult mai puţin şi ar fi mai uşor să se apeleze pur şi simplu la deschiderea unei subscripţii publice, "exact aşa cum s-a întâmplat atunci", când s-au strâns banii pentru realizarea statuii inaugurate la 16 octombrie 1911. Costurile totale pentru salvarea statuii sunt estimate la 100.000 de euro.
Cătălin Negoiţă ne-a mai spus că a discutat deocamdată cu artiştii plastici gălăţeni Gheorghe Terescenco şi Gheorghe Andreescu (autorul unei duzini de mâini din ghips, de rezervă, care au înlocuit mâna cu făclie a muzei, furate ani la rând) privind ceea ce trebuie făcut pentru salvarea monumentului. Propunerea este aceea de a realiza o replică în locul statuii, iar originalul să fie instalat, de pildă, în holul Universităţii „Dunărea de Jos”, clădire construită cam în aceeaşi vreme cu statuia realizată de Frederic Stork.
