Într-o foaie publicitară strecurată între paginile revistei “România literară”, Editura Tipo Moldova din Iaşi îi prezintă pe unii dintre cei mai reprezentativi scriitori pe care i-a publicat, în ultimul timp, în colecţia “Opera Omnia”. Este vorba despre: Paul Aretzu, Adrian Alui Gheorghe, Leo Butnaru, Adrian Popescu, George Anca etc. Printre ei se află şi cunoscutul scriitor gălăţean Dan Plăeşu, cu “Adevărul despre Adam”, un volum de proză scurtă.
Caut cartea şi parcurg mai întâi notiţa biobibliografică, un sumar bilanţ literar al autorului. Palmares impresionant: trei romane, două volume de schiţe, două de fabule şi 15 piese de teatru, unele jucate de trupe profesioniste, pe scenă ori la Radio Naţional, publicate în reviste literare sau jucate de trupe de amatori.
Sunt apoi publicate extrase din diferite cronici şi însemnări, despre lucrările autorului, semnate de: C-tin Trandafir, Livia Ciupercă, Dumitru Radu Popa, V. Ghica, Ionel Necula, Katia Nanu, Virgil Nistru Ţigănuş, Ion Manea, Elena Leonte, Bogdan Ulmu, Nicoleta Crânganu, Radu Anton Roman, Paul Tutungiu, Ion Chiric, Radu Macovei, Laurenţiu Ulici, Valentin Silvestru, Paul Everac, Viorel Dinescu, Th. Parapiru, A. G. Secară, Victor Cilincă etc.
În “Argument,” autorul le explică cititorilor componenţa volumului: 100 de texte scurte, aranjate pe trei grupe, plus o “povestire ciudată” şi mai amplă. Textele au fost publicate mai întâi, unele acum 4-5 decenii, în reviste cu tiraje impresionante. Ce să mai spunem despre volumul “Colecţionarul de excepţii”, apărut la Junimea, în 50.000 de exemplare, în 1983? Doamne, ce vremuri! Prin unele texte, ce-i drept, şi-a mai băgat discret coada cenzura, dar nu mai era sperietoarea de altădată. Ce ne mai spune autorul? Că i-a lipsit dibăcia de a-i cultiva pe criticii de meserie. S-a gândit, în special, la judecata cititorilor. Şi bine a făcut, pentru că ei formează marele şi exigentul “complet de judecată” al operei. Ei dau “neînceperea cercetării”, ei au drept de veto.
Amintiri frumoase are autorul şi de la spectacolele cu piesele lui de teatru, în special cu prima, “Semnat indescifrabil: Mitică!”, o spumoasă comedie, pusă în scenă în 1979, la Galaţi, montare care a depăşit 150 de reprezentaţii cu sala plină şi casa închisă.
Dar să ne întoarcem la cele 101 schiţe cuprinse în volumul “Adevărul despre Adam”, o “cărămidă” de 548 pagini (este adevărat că editura i-a dilatat dimensiunile folosind literă de 14, ca în cărţile pentru copii). Oricum, e cam descurajant gestul să te apuci de citit o carte de asemenea dimensiuni. Am început lectura pe sărite. După ce am citit câteva texte, m-am întors şi am luat-o gospodăreşte, pentru că schiţele sunt savuroase. O scriitură sprintenă, cu mult dialog (avem de-a face doar cu un dramaturg) şi cu un umor discret, reconfortant. Nu este deloc vorba de sarcasm. Râdem împreună cu autorul şi cu personajele lui, nu râdem de ele. Tematica este variată şi acoperă un spectru de întâmplări din ultimele cinci-şase decenii ale contemporaneităţii noastre. Cum şi-a imaginat autorul 101 subiecte, conflicte şi puzderia de personaje? Nu, nu i-a fost greu, pentru că în toată viaţa “civilă”, Dan Plăeşu a fost ziarist şi “se scălda” zilnic în cazanele faptului divers. De aici le lua frumuşel, le scutura, le îmbrăca în hăinuţe artistice, numele adevărate deveneau personaje cu portrete şi identităţi diferite, cu tot soiul de hiperbolizări generatoare de umor. Să focalizăm câteva flashuri.
Un muncitor fruntaş, care lua zilnic masa la cantină, într-o atmosferă relaxantă, alături de colegii din echipă, a fost avansat puţin pe linie politică. După câteva zile, se mută la o altă masă, mai retrasă, mai curată şi cu servire mai promptă. După ceva timp, serveşte masa chiar în birou, la capătul celălalt al uzinei. Şi deodată, se întoarce la masa colegilor. ”Se răcea mâncarea până acolo”, motivă el. Colegii aflaseră însă că fusese eliberat din funcţie.
Un pensionar se străduieşte să descopere un nou element în Tabloul lui Mendeliev, ca să ia Premiul Nobel şi să-i mai crească puţin pensia. Un copil s-a urcat într-un autocar staţionat pe care îl conduce până în… lac. El a scăpat, dar maşina nu, pentru că ”nu ştia să înoate”, motivează puştiul. Doi patroni şi-au falimentat firmele pentru că jucau tot timpul table. După ce fabricile deveniseră terenuri virane, şi-au păstrat totuşi bodygarzii,” pentru că un loc pustiu, spuneau ei, poate înspăimânta pe oricine.”
Vreţi să ştiţi cum va arăta sfârşitul lumii? ”Simplu, afirmă un astrolog improvizat. Pensiile se vor plăti integral la începutul anului, pentru cei care vor mai apuca. Şcolile vor lucra în şapte schimburi, cu pauză de cinci minute. Cei din clasa a opta au ajuns la lecţia “N mare de mână” ş. a. S-a reorganizat ciupercăria din colţ. Are şapte directori şi se pregăteşte să exporte marfă în Insulele Capului Verde.
Schiţele care se referă la perioada de după 1989 dau imaginea unei Românii hăbăuce, distruse, cu bună ştiinţă, de locuitorii ei, aşa cum nici zece războaie mondiale nu ar fi reuşit să o facă.
Dar care este adevărul despre Adam?, vorba titlului. Păi, acest Adam se duce la un concurs, ca să ajungă şef de birou. La interviu este întrebat: “Adam ăla?” “Da”, răspunde el. Şi a câştigat cu brio concursul. Apoi, îmboldit de Eva, ajunge director, director general, de trust, pe ţară, pe Planetă. Intră în politică, face un parteneriat cu planetele vecine şi hop, vrea să fie şeful Universului. Concursul era, evident, dirijat de El. “Adam şi mai cum?” bătu Dumnezeu cu pumnul în masă, când auzi cine pofteşte să-i ia scaunul. Şi tocmai atunci îl trezi soţia: “Hai, şomeraşul meu, scoală-te, trebuie să dai concurs la salubritate, ai şanse mari, că doar ai câştigat de atâtea ori trofeul “Mătura de aur.”
Şi tot aşa, până la 101. Mici scenete comico-satirice de mare concentrare artistică, unele apropiindu-se de pamflet. Vervă, inteligenţă, spirit de observaţie. O carte de excepţie.
Şi scriitoarea Nicoleta Crânganu are aceeaşi părere: ”Cartea merită să fie citită ca reţetă şi ca leac împotriva lipsei de valori a omului modern.”
