CRONICĂ DE CARTE/ ”Ortodoxia nu convinge, ci seduce…”

CRONICĂ DE CARTE/ ”Ortodoxia nu convinge, ci seduce…”
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Celălalt Noica, Editura Partener, Galaţi, 2016


O carte precum cea îngrijită de preacucernicii părinţi Eugen Drăgoi şi Ninel Ţugui, ajunsă la a patra ediţie, este binevenită, este o carte de învăţătură! Învăţătură firească, după „firea omului”… Deoarece omul, cât trăieşte, învaţă! Sau îşi readuce aminte! Şi încearcă să se schimbe! În bine!

Creştineşte vorbind, este o treabă grea, practic imposibilă, de a te schimba cu totul! O aflăm încă de pe coperta a IV-a! Mărturiseşte părintele Rafail: „împlinirea poruncilor lui Hristos este un lucru aproape cu neputinţă omului singur. Când vin tineri la mine şi-mi spun: «Este aşa de greu să mă rog, să mă schimb», le răspund: „Nu-i greu deloc; este cu neputinţă!”

Este ceea ce e transcris, un pic altfel, şi la pagina 39: „căci şi aceasta trebuie să ştim, anume că ceea ce ni se cere a împlini în Biserică, nu este greu; este cu neputinţă. Dar ce este cu neputinţă omului, Dumnezeu Însuşi împlineşte pentru om. Şi aici intervin Tainele Bisericii şi puterea lor care hrăneşte această naştere şi creştere întru veşnicie, în fiecare suflet.”

Soluţia la care se referă Pr. Rafail este, totuşi, rugăciunea „iar când Domnul a zis: «Cele cu neputinţă omului sunt cu putinţă lui Dumnezeu» (Evanghelia după Luca, 1, 37), a spus-o ca o făgăduinţă; cred că putem să luăm cu încredere o astfel de făgăduinţă şi să căutăm ca Domnul să facă în sufletele noastre ceea ce este cu neputinţă omului.”

Exagerând foarte puţin, nu este o carte numai despre „celălalt Noica”, nici despre „celălalt”, opozantul, ori infernul din celălalt, ci mai ales despre „un celălalt” din fiecare dintre noi, cel care încearcă să fie mai bun în fiecare zi, şi în sens concret nu este vorba numai despre un alt Noica, fiul filosofului, ci şi despre un alt celălalt, Ieromonahul Symeon Bruschweiller, cartea având două părţi, câte una dedicată Ieromanahului Rafail, respectiv Symeon, regretatului trecut la cele veşnice pe 20 august 2009…

În altă ordine de idei, poate cea mai importantă, cartea celor doi şi a… celorlalţi, care pun întrebări (volumul este o transcriere a două zeci şi cinci de casete audio, a mai multor conferinţe şi întâlniri cu tinerii), este una a dialogului, a comuniunii, a vieţuirii dialogale, a sincerităţii absolute. Este o lecţie şi pentru intelectualul aproximativ, mai mult sau mai puţin recent, român în special, atras/ispitit de diverse curente spiritual-religioase, lecţie despre convertiri, reconvertiri, întoarceri ale fiului risipitor. Iată ce mărturiseşte Părintele Rafail:

„Între timp am pribegit şi la alte credinţe, fiindcă eu nu aveam conştiinţa a ceea ce este Biserica şi nu înţelegeam de ce sunt mai multe Biserici. Credeam că, mai mult sau mai puţin, toate sunt valabile şi, până la un punct, este şi acesta un adevăr.” (p.29) Sau: „Am trecut prin mai multe faze, dar niciodată prin ateism. Am avut şi acolo o intuiţie care nu m-a lăsat niciodată să neg, adică să mă opun gândului lui Dumnezeu. (…) Am trecut, ca şi mai toată lumea care caută, prin crize, mai mult sau mai puţin adânci, care m-au adus la un rezultat mai mult sau mai puţin spectaculos. Unul dintre cele mai mari, poate cel mai mare, a fost revenirea la ortodoxie…” (p.37)

În altă parte se adaugă: „Mulţi dintre intelectualii noştri se smintesc şi nu cred în rugăciune, nu cred în duhovnicie şi pare normal aşa; cu intelectul rămas în limitele vieţii acesteia, nu se poate vedea o raţiune a lucrurilor duhovniceşti, fiindcă ele sunt mădularele vieţii ce va fi.” (p.32) Nu mai spunem aici despre complexitatea acestei bresle a intelectualilor, unii formându-se ori deformându-se în plin ateism, alţii evoluând în plin evoluţionism ş.a.m.d., abordarea lor trebuind să se facă prieteneşte de către cler, iar nu de pe poziţii de adversitate…

Această viaţă „ce va fi” este, într-un fel, viaţa şi a celorlalţi pe care trebuie să-i iubeşti ca pe tine însuţi, cu care ai vrea să fii pentru totdeauna, viaţa adevărată pe care, zice Rafail: „o căutăm cu nesaţ (…) în toate direcţiile vieţii noastre, prin cultură, prin călătoriile noastre duhovniceşti, ba chiar şi în păcat. (…) Dar păcatul nu este adevăr şi din acest motiv ceea ce Domnul nu ne-a dat ca poruncă, noi numim păcat, nu în sens moral sau etic, ci în sens ontologic, al firii.” (p.31)

Fiul se dovedeşte la fel de bun filosof ca şi tatăl său, întru „adevărata filozofie”: „pentru noi, înţelepciunea este Înţelepciunea lui Dumnezeu, este Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat, Hristos. Şi pentru noi, altă înţelepciune nu există. Şi, dacă această înţelepciune este nebunie – şi este nebunie pentru lumea aceasta - atunci să fim şi noi «nebuni», fiindcă «înţelepciunea lumii acesteia a nenorocit pe om»! (p.35)

Volumul „Celălalt Noica” este şi o fiinţă-carte care „meditează” şi asupra fenomenului convertirii. Şi Rafail „se converteşte”, şi Symeon. Din finalul povestirii convertirii acestuia, aflăm, via Bulgakov, că „ortodoxia nu convinge, ci seduce. Este foarte profund cuvântul acesta. El vrea să spună că ortodoxia se adresează nu atât raţiunii, cât inimii omului, adică omului total, şi trebuie să vă spun că am avut întotdeauna încredere totală în Biserica Ortodoxă.”

În această ordine de idei, „Celălalt Noica” este o carte seducătoare, care poate într-adevăr converti… ori întări inimile, ca şi Sfintele Evanghelii, „Filocalia”, „Jurnalul fericirii”, „Pelerinul rus”, „Patericul”, dialogurile cu Părintele Galeriu ori artistul plastic Sorin Dumitrescu…

Ca joc de idei, de „adevăr şi provocare”, dacă vreţi, te poate atrage şi prin fragmentele care pun faţă în faţă Occidentul şi Ortodoxia (Symeon: „marele păcat al Occidentului este tocmai umanismul”, p.191). Iată şi o convingere, apropo de tensiunile create de obligativitatea orelor de religie: „După părerea mea, toată lumea ar trebui să studieze Teologia. Cred că toată cultura şi civilizaţia decurg din teologie. Teologia este un cadru: de o parte sunt aşa-numitele arte liberale (arta, limbile, etc), iar în partea cealaltă, tehnica, ştiinţa. Cred că teologia este regina ştiinţelor.”

Citit 1372 ori Ultima modificare Miercuri, 17 August 2016 14:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.