(pentru Cristina Apostol, la mulţi ani!)
doamna mea trimite-mi păsări
lungi ascuţite albe
ca să mi se facă mare
lacrima că eşti aproape
doamna mea îndreaptă stolul
rătăcit în amintire
să mă scoată din adâncul
lacrimei de singur mire
doamna mea învaţă zborul
păsărilor prin fereastră
să câştigi singurătatea
lacrimei că eşti albastră
şi apoi adună timpul
care parcă te mai ştie
şi fă-ţi câteva batiste
dintr-un strop de veşnicie