Comoară de TRADIȚII, la Căminul Cultural şi Muzeul Satului din Cavadineşti
Foto: Foto ”Viața liberă”, Marius Prisacariu

Comoară de TRADIȚII, la Căminul Cultural şi Muzeul Satului din Cavadineşti
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Oamenii din Cavadineşti nu se pot lăuda că au condiţiile pe care ar trebui să le aibă o comună în vremurile noastre, dar, cu siguranţă, se pot mândri pe partea culturală, întrucât la Căminul Cultural şi la Muzeul Satului sunt încă tradiţii păstrate.

Muzeul deţine aproape 300 de obiecte, iar numărul lor creşte cu fiecare donaţie, potrivit directorului Căminului Cultural, Aurel Florea, cel care a pus bazele instituţiei de aducere aminte a tradiţiilor.

Amplasat în balconul închis al Căminului Cultural, încă de la intrare, lângă scări, te întâmpină un car vechi. Mai puteţi vedea aici bani din 1948, de la reforma monetară, icoane vechi pe lemn, datate chiar de la 1870, unităţi de măsură, dar şi un impunător război de ţesut. Nu lipsesc lada de zestre sau crivatul, cu cearşaf cusut la mână şi împletit la acuşor, costumele populare, pânza ţesută în război sau feţele de perne, cum făceau fetele de măritat zestre, pe timpuri. Doi dintre pereţii muzeului sunt acoperiţi de covoare din anii 1926 şi 1927.

Aurel Florea, omul care sfinţeşte locul

Tot aici, într-o cămăruţă, pe partea dreaptă, găsim o bibliotecă plină de cărţi vechi, dar şi patru calculatoare, unde elevii vin să îşi facă temele. Ca să spunem drept, aceştia vin, în principiu, pentru a petrece cat mai mult timp alături de Aurel Florea, care, din păcate, urmează să iasă la pensie. „Vin în fiecare zi aici, de dimineaţă, şi uneori ar sta şi peste programul meu. Sunt copii buni şi sincer plec de aici cu inima frântă. Tot eu i-am învăţat şi dansurile populare tradiţionale şi am participat la diferite concursuri. Anul acesta nu s-a mai organizat nimic, din nefericire. Tare îmi e teamă că va muri definitiv tradiţia. Vreau să vă spun că sunt nişte copii deosebiţi şi sunt absolut onorat că am lucrat cu ei. Sper că, dacă plec eu, să nu se închidă nici muzeul,  nici căminul cultural”, ne spune nostalgic Aurel Florea.

Am avut ocazia de a discuta şi cu micuţii care lucrează zilnic cu directorul care a îndrumat atâtea generaţii. „Cu dumnealui am dat de gustul cărţilor şi al cititului. Am învăţat să ne iubim cultura şi tradiţia. Noi venim aici în fiecare zi, doar de dragul dumnealui. Este ca un părinte pentru noi şi nu vrem să îl lăsăm să plece”, ne împărtăşeşte o fetiţă.

Citit 1192 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Noiembrie 2016 13:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.