Valentina Balaban - "Sfere de vis", Editura Lucas, Brăila, 2016
Recent, la una dintre ediţiile Salonului "Axis libri", care se desfăşoară în cadrul Bibliotecii "V.A.Urechia" Galaţi, a fost lansat volumul despre care voi scrie aici. La a şaptea sa carte, Valentina Balaban este o ludică care ia joaca şi jocul în serios, toate acestea reliefate în mod special de acrostihurile care apar în „Sfere de vis”, dar şi prin construcţia poemelor, care apelează la măsuri… populare… Acrostihuri dedicaţii, omagii aduse unor prieteni sau unor personalităţi… Precum acesta, dedicat lui Eminescu: „Efemerul anulează-n rază/ Muzele se-aliniază-n pană/ Iubitor gândul formează/ Noaptea cerului icoană/ Egregor, Mama - Natură/ Scris de geniu prin iubire/ Contemplare în măsură/ Unic bard din nemurire.”
Trecem peste extremismul aproximativ cerut de către acrostih, un alt fel de introducere la un soi de neoromantism (mai mult decât provocator, de pildă, în „Selena şi Valdor”, din volumul „Filosofia vieţii”) de găsit, unde, desigur, se acordă şi oniricului ceea ce este al (Cezar)lui: un oniric deloc facil, prefabricat. Se caută „visele-erou”, care pot dezlănţui „cuvintele”: „Dezlănţuind cuvântul/ Ce rodeşte gândul/ Printr-un vis erou/ Timpului halou/ Din chimii solare/ Taine născătoare/ Prezent conştient/ Creator latent/ Trecători prin vicii/ Religii, suplicii/ Decalogul dat/ De toţi încălcat/ Biserici trupeşti/ În noi păstoreşti/ Copii de Lumină/ Încercaţi în vină/ Din cuvântul Tău/ Suflare-n ecou.” (poemul „Din cuvânt”… p.15) Visul poate fi chiar hiclean, după cum citim la pagina 43 („Prin lumea nebună/ Visul unelteşte…”)! Două versuri aproape… hamletiene, licăr printre alte licăriri, cum este şi un poem intitulat „Licăr”, care ne sugerează că poeta ar putea fi o maestră a miniaturilor (a se vedea finalul şi de aici!): „Sunt un licăr scos din Mare/ Oglindit din sare-n zare/ Drămuită-n întâmplări/ Cu foc viu, rugă-n visări/ Descântată-n mirungere/ Mistuită-n dor şi plângere/ Voi, urmaşi stingerii mele,/ Mă găsiţi privind spre stele/ Prin poeme… fiu spre fii/ Rug celest spre-a nemuri/ Mulţumind candelei mele/ Vin din stele spre-alte stele…” (p.53)
Precum se observă, şi meditaţia are rolul ei, chiar tuşând dogmele, Lucia Pătraşcu observând, în alt loc, aplecarea către „filosofia vieţii” a Valentinei Balaban. Desigur, poate nu este o abordare strict vitalistă, ecouri al spiritualităţii contemplative sunând în alte versuri, uneori îmbinându-se şi un gen de satiră revoltată, precum în „Pe-o gură de rai…”, unul dintre cele mai ambiţioase texte, care continuă, într-un fel, experimentul din menţionatul „Selena şi Valdor”… Este (şi „Pe-o gură….”, dar şi la „Chiar dacă”, p.12) un apel la protocronism, la fel de ludic, care dovedeşte atracţia pentru istoria deloc oficială, un curent spiritual apreciat de mulţi dintre români: „Chiar dacă-s din focar, văpaie/ Desprinsă-n haita firilor/ Lupoaică prin hătiş şi ploaie/ Scrutând cerul stihiilor/ În strop de fee, Gee tracă.../ Chiar dacă...// Chiar dacă... timpul mă rodeşte/ În mistuiri prelinse-n dor/ Urlet spre lună... şlefuieşte/ Tărâm de dac, tărâm izvor/ Strămoşii-n cer făcut-au clacă!/Chiar dacă...// Chiar dacă Babele stau stană/ Iar Omu-i cerului icoană/ Pe-a infinitului coloană/ O jertfă-n spiritul de mamă/ Doar trecător prin valea seacă/ Chiar dacă...”
Valentina Balaban riscă deseori (dar cine nu îndrăzneşte…), după cum a observat, referitor la scrierile sale, şi Dumitru Anghel (ba chiar şi un Marin Moscu), dar important este că Poezia scriitoarei… „Se-ntâmplă” (titlu de poem!) pur şi simplu, Seriozitatea şi Candoarea dându-şi o întâlnire benefică pentru propriul umanism. Relativul, aşa cum arată un poem chiar aşa numit (p.57), poate fi învins: „Perseide prinse-n trup/ Fauri prin călire/ Unduind un vis caduc/ Spre-o nouă trezire// Cupidon prin săgetare/ Inimi prinde-n foc/ Chip de lut prins în suflare/ Gând plasmatic…joc// Univers rotit pe strune/ Relativu-n clape/ Faceri din ere păgâne/ Creştinaţi prin ape.”
Căderea în abstract este unul dintre aspectele căutării autodefinirii, lăsând loc însă unei autoreferenţialităţi exprimate inedit, de multe ori: „Mă rotesc în fus/ Susurul din tină/ Curgere sublimă/ Unduind firesc/ Şi mă povestesc/ Lumină pe drum/ Sunt aici, acum...” (p.10)
Poezia Valentinei Balaban, fără a ne grăbi să tragem concluzii, este o provocare pentru cititorul care caută noul (chiar şi într-ul anumit fel de „vechi”, clasicizant), ineditul, care are credinţa în cărţi care luminează şi altele care… nu, după cum rezultă dintr-un alt acrostih, dedicat de această dată bunei sale prietene, Lucia Pătraşcu: „Luciul muzei patinează-n rime/ Undeva-n eter, gândul o împarte/ Concentrată-n sine, vise din rubine/ Inima-şi împarte, dăruită-n carte/ Adunând nectarul din eternitate/ Pegasul i-e harul, cu jar îl hrăneşte/ Alintând amnarul spre posteritate/ Timpul hărăzit o tot povesteşte/ Rolul şi-a găsit, raiul şi-a deschis/ Ajutând pe toţi, inima-i vibrează/ Scriitura-i liră pe un vals din vis/ Călătoare-n gânduri într-o lume trează/ Ultima redută-n cărţi ce LUMINEAZĂ.” (p.90)
Menţionatul Marin Moscu scria prin 2015: „Valentina Balaban vine dintr-o lume divină, balcanică, cu piscuri şi riscuri, dar şi chemări şi ubicuitate. Totul ticăie ca o misiune din genune, fitil de lumină, ars în lut…” Balcanismul inerent condiţiei româneşti este, într-adevăr, şi în acest caz individual, unul cu sclipiri/ licăriri de magie, care ne reaminteşte că poeta este una dintre „nepoatele” Chirei Chiralina, continuând legenda căutărilor brăilene întru viaţă şi întru carte, semn celor care vor să ridice primii piatra: „Viaţa… drama dintr-o carte/ Printre pietre cuvântate/ Strânse, şlefuiesc gândirea/ Zidind poduri cu privirea/ Calea-i dură în măsură/ În greşeală nu-i doar ură/ Scoţi morala din păcat/ Lecţii dure prin iertat./ Puritatea de-o găsiţi…/ Luaţi pietre şi-njosiţi!/ Degetul de-l îndreptaţi/ Voi vă rupeţi dintre fraţi/ Eu strâng pietre lăcrimate/ Iert, iubesc, fac nestemate/ Piedestal prin încercări/ Pod de pietre până-n zări…” (p.48)
Poeta, între zări (orice carte este o zare!), aşteaptă o limpezire nu neapărat necesară… De pe orice pod, Frumuseţea are o claritate aparte!
