În urmă cu un sfert de secol, sculptorul german Ewerdt Hilgemann realiza, la Galaţi, o lucrare în metal pe care o intitula ”Omagiu lui Brâncuşi”. La scurtă vreme după terminarea lucrării, artistul părăsea oraşul, nu înainte însă de a lăsa aici opera sa. La 25 de ani de la respectivul moment, sculptura ”Omagiu lui Brâncuşi” zace încă abandonată pe Faleza Inferioară a Dunării, lângă Trecere Bac. Lucrarea s-a degradat vizibil în timp, unii gălăţeni folosind-o chiar pentru a o ”decora” cu gunoaie.
Despre lucrarea făcută la Galaţi de Hilgemann am scris pe larg în urmă cu şase luni. La două luni de la momentul publicării respectivului articol, Primăria Galaţi trimitea o adresă către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, în care cerea o serie de sfaturi cu privire la un loc potrivit pentru amplasarea sculpturii. În răspunsul trimis către municipalitate, consilierii Direcţiei de Cultură indicau ca posibil loc de amplasare un spaţiu situat lângă locul de joacă pentru copii dintre Zidul de pe Faleză şi Palatul Navigaţiei. Din cauza mărimii sculpturii (12 metri înălţime), angajaţii Primăriei au ajuns însă la concluzia că nu pot intra cu utilajele necesare pe faleză pentru a putea monta lucrarea pe soclu. În consecinţă, au scris din nou către Direcţia de Cultură, pentru a cere alte opţiuni. În aceeaşi adresă, au indicat şi un loc situat la mică distanţă de cel iniţial şi unde terenul din jur ar fi permis manipularea utilajelor.
Birocraţie şi nepăsare
În momentul de faţă, lucrurile par blocate între cele două instituţii. În vreme ce autorităţile locale spun că aşteaptă avizul din partea Direcţiei pentru a putea începe lucrările, reprezentanţii Direcţiei spun că aşteaptă de la Primărie şi alte propuneri de amplasare, precum şi documentaţia necesară pentru avizare. Oricum, nu Direcţia Judeţeană de Cultură este cea care va da avizul final, ci Comisia Naţională de For Public, organism aflat în componenţa Ministerului Culturii. Lucrurile abia de acum se complică, însă, deoarece această comisie se întruneşte doar în anumite momente. În concluzie, cât timp acest ping-pong birocratic va continua, sculptura ”Omagiu lui Brâncuşi” va rămâne în acelaşi loc în care a zăcut în ultimii 25 de ani.
Alţii apreciază ceea ce pe noi ne lasă rece
De ce este important ca lucrarea realizată de Hilgemann la Galaţi să fie ridicată pe soclul potrivit? În primul rând, pentru că acesta ar fi un gest de reparaţie morală din partea autorităţilor gălăţene faţă de celebrul artist german. În al doilea rând, şi poate că acesta este aspectul cel mai important, pentru că sculptura lui Hilgemann este valoroasă prin sine însăşi şi ar merita cu prisosinţă să se alăture celorlalte opere realizate în metal şi amplasate acum în oraş.
Ulterior aventurii sale la Galaţi, prilej cu care a făcut cunoştinţă din plin cu ”seriozitatea” autorităţile de aici, locale sau de la Bucureşti, Ewerdt Hilgemann a mai sculptat şi alte lucrări după modelul celei de la Galaţi. Ceea ce noi nu am ştiut şi nici nu ştim să apreciem este foarte preţuit peste hotare. Astfel, respectivele lucrări sunt sau au fost expuse în oraşe precum New York, Chicago, Berlin, Amsterdam, Rotterdam sau Beverly Hills. Totul este cu atât mai ruşinos pentru noi cu cât operele respective sunt de dimensiuni mai reduse decât ”sora” lor de la Galaţi.
Cine este Ewerdt Hilgemann
Sculptorul german Ewerdt Hilgemann este un artist cunoscut şi apreciat deopotrivă în Europa Occidentală şi în Statele Unite ale Americii. O sculptură semnată Ewerdt Hilgemann a fost amplasată anul trecut la Chicago, cu ocazia unei importante expoziţii de artă contemporană. Cu doi ani în urmă, la New York, pe Park Avenue Mall, mai multe sculpturi ale germanului au fost expuse, timp de patru luni, în cadrul unei mari expoziţii temporare.
Tăcerea autorităţilor române
Pe 17 iulie 1991, Inspectoratul pentru Cultură Galaţi îi trimitea lui Ewerdt Hilgemann o scrisoare prin care îl invita să participe la Tabăra de sculptură în metal ce urma să aibă loc pe parcursul lunii august. În răspunsul său, Hilgemann scria că va participa bucuros la eveniment, ocazie cu care şi-a propus să realizeze o sculptură de mari dimensiuni, în oţel, pe baza imploziei, acesta fiind principiul de lucru al artistului.
Lucrarea a fost executată în Combinatul Siderurgic Galaţi. Dimensiunile la care a fost iniţial gândită sculptura erau mult mai mari. Din cauza costurilor, însă, au fost realizate doar patru elemente, cu dimensiunea de 300x150x150 cm fiecare, însumând astfel o înălţime de 12 metri. Elementele au fost transportate din Combinat până pe Faleza inferioară a Dunării.
"Din păcate, lucrarea mea nu a fost niciodată amplasată în acest loc. Probabil, lipseau banii pentru un fundament solid (care să reziste chiar şi la inundaţii), adecvat malului Dunării. În anii următori, am solicitat în mod repetat amplasarea operei mele, însă, probabil de ruşine, nu am primit niciun răspuns. Aceeaşi "rezolvare" a venit şi din partea Ministerul Culturii de la Bucureşti, deşi acesta şi-a propus să clarifice situaţia", mai spune artistul.
