* Interviu realizat cu părintele dr. Nicolae D. Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti *
Continuăm interviul realizat cu părintele dr. Nicolae D. Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, despre aspectele care ţin de renaşterea noastră „din apă şi din Duh” - Sfântul Botez. În primele veacuri creştine, primii membri ai Bisericii lui Hristos aveau conştiinţa că devenirea lor în viaţă ţine de spiritualitatea baptismală...
- Prea cucernice părinte dr. Nicolae D. Necula, în ce măsură astăzi, creştinul se mai raportează la legătura lui cu Botezul, cu comuniunea din Biserică?
- Cu părere de rău observăm pe zi ce trece o diluare a sentimentului de apartenenţă la spiritualitatea noastră bizantină. Creştinul de astăzi nu mai are conştiinţa că omul este suprema creaţie a lui Dumnezeu şi că prin Taina Sfântului Botez, el renaşte „din apă şi din Duh”, cum frumos spune Sfântul Ioan Evanghelistul.
Teologul Alexander Schmemann (1921-1983) observă că Botezul a devenit astăzi „o celebrare familială privată” şi odată botezat, mulţi dintre creştinii noştri uită să mai treacă pe la Biserică, să-şi însuşească învăţătura Bisericii şi să fie preocupat să-şi formeze o concepţie de viaţă creştină despre lume şi despre om, despre întreaga creaţie a lui Dumnezeu. În vechime, creştinul ştia că prin Sfântul Botez el a fost pus într-o relaţie nouă cu Dumnezeu, sub toate aspectele vieţii şi chiar cu lumea însăşi.
Astăzi, doar cei care participă la Sfânta Liturghie, doar cei care se regăsesc în comuniune la activităţile Bisericii şi experiază viaţa Bisericii, doar aceia mai au această înaltă înţelepciune. Asistăm pe zi ce trece „la o îngustare” a percepţiei despre Botez, în general, a raportării noastre la participarea la Sfintele Taine ale Bisericii.
- Din această neînţelegere, au revenit în unele părţi anumite practici neliturgice, iar una dintre ele este cea legată de aşa numitele urzitoarele care sunt chemate la petrecerea privată de după săvârşirea Botezului? Ce ne spuneţi în legătură cu acest aspect?
- Cum observaţi, această problemă nu este una bisericească. Este o problemă laică, este o tradiţie sau o credinţă populară care vine din vechime şi care ne vorbeşte despre nişte zâne care vin la botezul copilului ca să-i prezică viitorul! Ce va fi, ce va face?...
Sigur, noi în Biserica noastră Ortodoxă nu credem în aceste practici şi nici nu le recomandăm, pentru că sunt destul de costisitoare, îi lipsesc pe cei care le cheamă de sume frumuşele, obosesc copilul, chiar participanţii şi din ce am văzut şi eu pe micul ecran sunt ilare.
Le tolerăm, dar din punct de vedere religios nu a nicio relevanţă, nicio constistenţă. Noi în creştinism punem accentul pe libertatea de voinţă a omului, fiindcă la naştere, Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi cu acest dar al libertăţii şi din această perspectivă, omului are şansa să aleagă. Creştinul alege binele sau răul şi în funcţie de această coordonată devine un munte de desăvârşire sau, dimpotrivă, cade în întunericul păcatului.
- Prea cucernice părinte, o altă problemă cu care ne confruntăm mai ales noi, femeile, este cea a aşa numitului bote al copiilor avortaţi sau lepădaţi. Cât de corectă este această cerere?
- Acest aspect, întâlnit mai ales în zona Moldovei, pentru a fi înţeles trebuie abordat mai ales teologic. Practicanţii ştiu că Sfintele Taine ale Bisericii sunt lucrări sfinte şi sfinţitoare săvârşite de preoţi şi episcopi, prin harul Duhului Sfânt necesar mântuirii.
Preotul este cel care mijloceşte între Dumnezeu şi noi, oamenii şi tot el este cel care aduce Harul Duhului Sfânt şi îl administrează persoanelor vii. Din această perspectivă, botezul copiilor avortaţi este o inovaţie, iar încurajarea acestei practici ar însemna o încălcare gravă a unui principiu dogmatic şi o inovaţie liturgică condamnabilă.
În această privinţă, Biserica este categorică şi nu permite nici măcar oficierea slujbei înmormântării copiilor morţi care nu au fost botezaţi. În cazul copiilor avortaţi cu bună ştiinţă situaţia e şi mai gravă, iar cel care o săvârşeşte nu face altceva decât să sfinţească o... crimă. Nici cărţile noastre de cult nu pomenesc nimic în legătură cu acest aspect.
(va urma)
