Vinerea trecută, când clopotele băteau sfârşitul slujbei de vecernie, o bună samă de scriitori ai Cenaclului „Noduri şi Semne” a hotărât să-l aducă aproape, mult mai aproape, chiar foarte aproape, în sediul cotidianului "Viaţa liberă", pe Poetul care îşi spunea UMNS, adicătelea Uzina de Metafore Nichita Stănescu. Aşadar, fiind împliniţi taman treizeci şi trei de ani de la moartea Îngerului cu o Carte în Mână şi taman treizeci şi trei de ani de la naşterea Cenaclului botezat cu numele/titlul ultimei cărţi antume a Poetului cu „Herder” şi „Cunună de aur” pentru Poezie, fiecare scriitor a spus şi a povestit şi a citit şi a comentat ce a considerat că-i de onoarea şi de sobrietatea acestor evenimente importante pentru Limba Română.
Astfel, s-au înfăşurat şi s-au desfăşurat auzite/neauzite, scrise/nescrise legende legate de biografia şi bibliografia ploieşteanului generos până la sacrificiu, s-au reamintit întâmplări din viaţa plină de imprevizibilităţi a celui care a pus punct (pentru foarte multă vreme) în calea veleitarilor pofticioşi la Cina cea de Taină a Transfigurării. Şi care, alături de nume mari ale Poeziei Universale, a scris cele mai frumoase poeme de dragoste, de apropiere, de înălţime şi profunzime fără egal.
Consider că se cuvine să ne amintim astfel: „ca o pasăre neagră pe un ou alb/ aşa stau şi îmi este dor de tine// ca o pasăre albă pe un ou negru/ aşa stau şi îmi este dor de tine// ca nimeni pe nimic/ aşa stau şi îmi este dor de tine// ca al nimănuia pe nimeni/ aşa stau şi îmi este dor de tine// alb negru alb negru/ ce dor îmi este de tine// pasăre spartă şi ou zburător// doamne ce dor poate să-mi fie de tine!” (Nichita Stănescu - Semn 9) Întâlnirea a fost condusă de preşedintele Cenaclului, prozatorul Ion Avram.
Azi, de la ora 18,00, în sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Ioana Andrada Tudorie. Sunt aşteptaţi autori şi iubitori de literatură. Entuziasmul este obligatoriu!
