Copiii veniseră din nou în excursie, cu şcoala, imediat după ce isprăviseră şi ultimele ore de visare din acea zi de 36 de ore pământene. Micuţii se vor distra pe cinste aici, la Paris, dar mâine se vor înoarce iar la nesfârşitele lor ore de visare, predate şi testate în şcolile athariene. Căci de altceva nu, nu mai este nevoie pentru societatea de pe Althar, doar de visare.... Micuţa Athaa va putea asculta la Paris muzica pământeană, să bea şampanie (altharienii pot bea oricâtă!) şi să danseze pe nevăzutelea în ring, ba chiar să le tragă tinerilor pământeni uşor de înspăimântat câte un bobârnac. Ăia vor susţine apoi iar că au venit fantomele!
Mercur, Venus, Althar - toată lumea de pe planeta Althar, chiar şi copii, ştiu ordinea aceasta. Pământul este a patra planetă de la Soare, vezi bine! Pentru că îl vezi. Althar rămâne invizibil pentru ochii terrienilor şi pentru instrumentele lor primitive. Pământenii i-ar putea numi pe fraţii lor nevăzuţi, în derâdere, „poroşii”, aşa cum unii altharieni îşi bat joc de terrieni, numindu-i „opaciii”. Sunt însă altharieni care n-au vizitat niciodată Pământul, tocmai pentru că nu le place să vadă. Când eşti invizibil, îi simţi şi îi miroşi şi îi auzi pe alţii, ce nevoie ai să-i priveşti, cum fac pământenii la expoziţii?!
Şi totul, totul este transparent pe Althar: fiinţele, lucrurile şi fiinţlucrurile care ţin loc de tehnologie. De orice tehnologie, chiar şi cea care îi transportă pe copii în tabere pe Lună, pe Venus sau chiar, ca acum, pe Pământ, unde totul este cam aglomerat şi asurzitor. Pentru că altharienii vorbesc, firesc, în subinfrasunete, imposibil de auzit de către „opaci”. Reducând mult frecvenţa pământenilor, altharienii îşi traduc conştiincios totul şi încearcă să accepte că pot exista fiinţe atât de ciudate. Copiii sunt însă atraşi întotdeauna de lucuri interzise, aşa că preferă Parisul. Intră chiar şi în acele locuri aglomerate numite puburi, aşa cum pământenii sunt atraşi de delfinarii şi de grădini zoologie. Athaa, fetiţa althariană cea mai mică din grup, se desprinse de ceilalţi imediat ce uşa de la „Le Crescent Pub” se deschise parcă singură şi rămase o vreme aşa. Athaa merse ca să danseze, nevăzută, cu pământenii.
Piib nu voia să danseze, el spunea că altharienii nu dansează pe planeta lor. „De ce nu-i învăţăm pe terrieni să viseze?” - întrebă băiatul. „Nu avem voie să intervenim în creşterea lor, iar ei cred numai ceea ce văd”, îl lămuri, un pic prea doct, învăţătoarea lor de vise, Theea.
