Nu mai ştia cum reuşise să iasă din maşina răsturnată - pur şi simplu nu-şi putea aminti! Se întâmplase ceva cu mintea ei? Silvia se trezi în plina stradă, cu amintirea impactului - ca într-un film rupt, când spectatorii fluieră din sală, dar filmul mergea înainte şi imediat totul reintră în normal. Şi totul chiar reintra în normal, cu o detaşare plăcută, un fel de... sentiment al eternului. Ce bine era să treci pe lângă Moarte şi să-i scapi!
Era acum pe o stradă lungă, parcă fără sfârşit, ca în visele fără de capăt. Zări grădina unei cofetării cu gard alb, din dantelărie de fier forjat, ca în vremurile bune. Va avea unde să se aşeze puţin. Erau mulţi clienţi, pe unii parcă şi-i amintea, nu şi-ar fi permis însă ca să intre în vorbă cu ei. Avu senzaţia că nu era dorită acolo. Recunoscu un domn bătrân, care îi ceruse anul trecut un autograf. Avea o figură de cal bolnav, ceva ce nu se poate uita. Îşi zisese atunci: “Ce nevoie are ăsta de autograful meu? Mai bine şi-ar face testamentul!” Ceru voie să se aşeze la singura masă cu o singură clientă. “Mi s-a spus că va veni cineva”, îi spuse tulburată tânăra, care o privea cu un fel de teroare, prost ascunsă. “Oare nu arăt normal?”, se întrebă Silvia, cercetându-şi ţinuta. “Ne-am cunoscut, nu-i aşa”?, o întrebă scriitoarea pe tânăra din faţa ei. “V-am luat cândva un interviu”, confirmă fata - în poşeta deschisă, chiar se zărea un reportofon. “Da... cum să nu-mi amintesc”, glumi scriitoarea, “ăla a fost singurul interviu pe care mi l-a luat cineva în... timpul vieţii.” Cealaltă se destinse. Silvia văzu însă că reporteriţa avea o vânătaie urâtă pe gât.
Şi abia acum îşi aminti: tocmai vorbea cu jurnalista care transmisese de la bordul avionului deturnat până când… totul sărise în aer! Apoi scriitoarea îşi şterse fruntea cu dosul palmei şi constată că mâna i se murdăreşte de sânge. Ziarista se ridică încet şi îi spuse: “Vaaai, Doamne, cât mi-a fost de teamă! Mi-a fost foarte frică, atunci când v-am văzut aici! Ştiţi, păreaţi atât de reală… şi, pentru moment, chiar MI-A FOST TEAMĂ CĂ SUNTEŢI VIE!”
