(poem găsit pe strada Basarabiei nr. 4, într-o zi, când veneam din Bucovina cu Adormirea Maicii Domnului de mână)
Poate nu crede nimeni ce spun: este chiar ea,
superbolă şi tristă şi strictă – doamna K;
o căprioară neagră, cu ochii amărui;
o lebădă sortită să cânte nimănui!
O căprioară neagră ca noaptea într-un schit
când am o lumânare, dar nu găsesc chibrit,
când Sinele glosează şi mi se pare grea
cărarea către sensul secret al doamnei K!
O lebădă sortită să tacă până când
poetul o visează mireasă lebădând
spre centrul unei lacrimi…Ce fel de doamnă K:
nici lungă, nici înaltă, nici altfel, nici aşa!
Mă dau de ceasul morţii, e gata ergo sum,
însă nu vreau să cânte iertare chiar acum…
Poate nu crede nimeni ce spun: este chiar ea,
superbolă şi tristă şi strictă – doamna K!
