Spărgătorul de biserici

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(remember)

Pândesc după biserici: sunt hoţ de cele sfinte,
că sunt sărac şi-acasă nu am măcar un sfânt
să-mi deie dezlegare la frâu şi la cuvinte,
la ură, la iubire, la cer şi la pământ!

Pândesc după biserici: e gata, popa pleacă
şi toţi falsidioşii se duc la locul lor;
îmi fac o cruce mare, reală şi întreagă,
şi sparg cu ea misterul bisericii, uşor!

Pândesc după biserici: ce lume mă pândeşte
să vadă din pomana şi mila lor ce fur,
să afle cum se face pâine şi vin şi peşte,
şi-apoi să se crucească şi să o doară-n fund!

Pândesc după biserici: vitralii şi tăcere,
copaci foşnind pe ziduri, câini vagabonzi, bizar,
clopotniţă, tămâie…primeşte cine cere…
Nu cer, intru în şoaptă, îngenunchez, declar:

să ardă pentru mame această lumânare,
cealaltă lumânare să ardă pentru taţi;
voi, sfinţi suiţi pe lemne, tu, Evă, tu, Adame,
uitaţi-vă la mine ca să nu fiţi uitaţi!

Şi ce pustiu altaru-i, ce linişte ciudată:
pe ziduri, nişte raiuri şi nişte draci isterici
invită la căinţă…să ştiţi că niciodată
Ioan Botezătorul nu fură din biserici!

Citit 469 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.