Spărgătorul de biserici

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(remember)

Pândesc după biserici: sunt hoţ de cele sfinte,

că sunt sărac şi-acasă nu am măcar un sfânt

să-mi deie dezlegare la frâu şi la cuvinte,

la ură, la iubire, la cer şi la pământ!

Pândesc după biserici: e gata, popa pleacă

şi toţi falsidioşii se duc la locul lor;

îmi fac o cruce mare, reală şi întreagă,

şi sparg cu ea misterul bisericii, uşor!

Pândesc după biserici: ce lume mă pândeşte

să vadă din pomana şi mila lor ce fur,

să afle cum se face pâine şi vin şi peşte,

şi-apoi să se crucească şi să o doară-n fund!

Pândesc după biserici: vitralii şi tăcere,

copaci foşnind pe ziduri, câini vagabonzi, bizar,

clopotniţă, tămâie…primeşte cine cere…

Nu cer, intru în şoaptă, îngenunchez, declar:

să ardă pentru mame această lumânare,

cealaltă lumânare să ardă pentru taţi;

voi, sfinţi suiţi pe lemne, tu, Evă, tu, Adame,

uitaţi-vă la mine ca să nu fiţi uitaţi!

Şi ce pustiu altaru-i, ce linişte ciudată:

pe ziduri, nişte raiuri şi nişte draci isterici

invită la căinţă…să ştiţi că niciodată

Ioan Botezătorul nu fură din biserici!

Citit 536 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.