Pe 3 septembrie, creştinii de la Dunărea de Jos au avut posibilitatea să se roage, iar prin rugăciunea lor - binecuvântarea lui Hristos şi a Sfântului Mucenic Antim - să sfinţească timpul.
Deşi era mijlocul săptămânii, credincioşii şi-au găsit timp să vină la Biserica Sfântul Mucenic Antim din cartierul gălăţean Aviaţie, unde au lăsat acatiste la Sfântul Altar, pomenindu-i pe cei dragi, astfel, întreţinând aprinsă candela credinţei.
„Este o bucurie să vin la rugăciune la începutul Noului An Bisericesc, pentru ca să-mi meargă bine tot anul, mi-a spus Maria Elena Tudose, elevă la Şcoala „Gr. Hagiu” din Tg.Bujor. Sunt şi părinţii mei aici şi venim la această biserică an de an, la început de septembrie, pentru ca Dumnezeu să ne însoţească mereu paşii la şcoală, în familie, în viaţă...”
În ziua prăznuirii Sfântului Mucenic Antim, creştinii au primit cu bucurie binecuvântarea arhierească şi cuvântul de învăţătură al Arhiereului locului - Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos care a adus în atenţie importanţa unui sfânt român, cel care a dat un nou sens vieţii şi timpului nostru - Sfântul Dionisie Exiguul.
Semnificaţia Anului Nou Bisericesc, timpul sfinţit, tălmăcirea din greacă în latină a canoanelor Bisericii Primare şi contribuţia pe care a avut-o în aceste direcţii Sfântul Dionisie cel Smerit - un sfânt al străbunei Scythia Minor, Dobrogea de astăzi - au fost temele care au acaparat interesul creştinilor la sărbătoarea Sfântului Mucenic Antim.
Luminător al veacurilor
„Acest sfânt este unul dintre sfinţii români care a luminat cu ştiinţa lui şi cunoştinta de Dumnezeu nu numai cel de-al VI-lea veac, ci toate veacurile de la el şi până astăzi, a spus Prea Sfinţitul Părinte Casian. El este cel datorită căruia numerotarea anilor se face de la naşterea lui Hristos şi nu de la întemeierea Romei, cum se întâmpla până atunci, de aceea, Biserica noastră în consideră Părintele erei creştine...”
În Apus, „Părintele Dreptului Bisericesc”
Din pământul românesc, acest sfânt a călătorit cu Dumnezeu în Betleem, în Egipt, Constantinopol şi Roma, unde a fost chemat de Papa Ghelasie (492-496), pentru erudiţia sa. Arhiereul nostru a vorbit despre Sfântul Dionisie Exiguul ca despre un călugăr smerit, savant, cult şi luminat de Duhul Sfânt, motiv pentru care a fost consilier pentru zece papi.
„Lui îi datorăm traducerea din greacă în latină a hotărârilor primelor sinoade ecumenice, legi universale ale Creştinismului numite Canoane, pe care nimeni nu le poate contesta, nu le poate încălca, fiindcă ele alcătuiesc Legea de aur a veşniciei! Din acest motiv, Biserica din Apus îl consideră pe Sfântul Dionisie Exiguul Părintele Dreptului Bisericesc...”
În Evanghelia de la Matei (7,12), Mântuitorul ne învaţă care este Legea de aur a Creştinismului: „Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi Prorocii”. În context, Arhiereul nostru a întrebat creştinii care este varianta populară a acestei Legi Sfinte? „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, au răspuns câţiva dintre ei...
„Toţi suntem supuşi greşelilor, dar ce s-ar întâmpla dacă ne-am raporta numai la oameni şi nu ne-am raporta la Hristos?, a întrebat Arhiereul locului. În Biserică noi avem legi sfinte, iar Justiţia s-a inspirat din ele... Deşi în Constituţie scrie că Statul Român respectă credinţa fiecăruia, dar nu obligă pe nimeni...”
Înstrăinarea de Dumnezeu
Făcând o comparaţie cu statul grec, Arhiereul nostru a spus că acolo nu e nevoie de notar, fiindcă toate legile promulgate se fac în numele Prea Sfintei Treimi, iar toate înscrisurile se fac în Biserică. La noi, la români, s-a procedat la fel până în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, vreme în care divorţurile erau mai greu de declarat...
„Cu cât ne-am îndepărtat de Sfintele Legi, cu atât ne-am înstrăinat de Dumnezeu şi de Biserica Sa, a continuat Prea Sfinţitul Casian. Astfel, avocatura divină a fost înlocuită de cea omenească, judecata omenească a luat locului celei divine... E adevărat, Dumnezeu ne-a lăsat proprietatea individuală, dar avem şi bunuri comune, Biserica şi credinţa...”
Biserica şi credinţa sunt pentru creştinul român bunuri care nu pot fi scoase la mezat, nu pot fi schimbate de oameni şi nici de timp, fiindcă sunt veşnice. Şi repetăm ca un lait motiv: veşnicia ne este sortită nouă.
Timpul - sfinţit cu faptele noastre bune
Explicând contribuţia sfântului român la numărarea anilor şi înmulţirea timpului sfinţit, Arhiereul nostru ne-a atenţionat că până la statornicirea noului mod de numărare a anilor, cronologia pornea de la mie la zero, „astfel că anii omului se scădeau, era viaţă care se cobora. Sfântul Dionisie Exiguul ne-a arătat că timpul trebuie măsurat de la Întruparea lui Hristos, iar de atunci viaţa noastră este crescândă; este mai reconfortant să se adauge ceva”.
„De aceea, în Biserica noastră Dreptmăritoare, Sfântul Dionisie Exiguul este cel care ne îndeamnă să sfinţim timpul cu rugăciunea pentru semeni, cu faptele noastre bune, nu prin trecerea acelor de ceasornic. Ai făcut o faptă bună, ai sfinţit timpul. A face bine înseamnă a te sfinţi, a fi într-o stare bună, de lumină harică...”
Binecuvântare pentru bibliotecă şi muzeu
La această sărbătoare, Arhiereul Dunării de Jos a binecuvântat noua Bibliotecă şi Muzeul Bisericii „Sfântul Mucenic Antim” înfiinţate în cafasul bisericii. Dacă biblioteca conţine literatură teologică, de istoria creştinismului şi de Drept canonic, muzeul adună în colecţia sa multele icoane care au fost donate la începuturile bisericii de creştinii din această parohie.
Aşa au considerat de cuviinţă părintele Niţu Voicu, ispector eparhial, şi părintele slujitor Viorel Manea care slujesc la acest Altar, „că noile şi sfinţitoarele icoane nu ar fi existat, dacă nu ar fi fost icoanele vii” - creştinii din parohie - care au zidit cu sufletul şi propriile lor mâini cărămidă peste cărămidă la acest sfânt locaş.
Dacă prin alte parohii au fost angajaţi constructori, la Biserica „Sfintelor Femei Mironosiţe” şi al Sfântului Mucenic Antim, sfântul locaş a fost zidit în mare parte cu forţele proprii, femeile fiind între cele care au păzit cărămizile, pitrele de zidire. În fond, pietrele înduhovnicite sunt cele care au întreţinut - în istorie - Biserica lui Hristos, „Biserica Părinţilor părinţilor noştri”.
Foto: Arhiva EDJ
