(fără subtitlu)
Poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare într-un sac universal. Şi le-a luat pe toate. Nu l-a văzut nimeni. Poetul nu avea nici un vecin, nici măcar un clavecin. Avea doar o pasăre strigătoare, tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii lui Ioanid Romanescu, de ochii lui Cezar Ivănescu, de ochii mamelor noastre, de ochii iubitelor curate şi necurate…mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochii dumneavoastră, cititorilor în cărţi şi în stele, cititorilor în iubire şi în viaţă şi în moarte!
Poetul a lăsat multe zile şi nopţi pe pământ, zile şi nopţi pe care şi le-a mâncat printre arbori şi păsări, printre focuri înalte, printre lacrimi de câmp şi greieri de casă, printre biblioteci şi butoaie…E-he-hei, şi-a mâncat zilele şi nopţile, dar nu şi le-a mâncat goale, le-a mâncat cu mine şi cu tine…Doamne, ce viaţă frumoasă, frumoasă, frumoasă!
