Nişte domni

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(şi nişte roţi)

Ieri l-am văzut pe domnul Baudelaire

sprijinindu-se cu mâinile de cer;

era şi domnul Villon

cu domnul Verlaine pe un fel de peron

aşteptând un fel de tren mereu întârziat

şi mereu fără nici un loc

să-i ducă pe tărâmul încă neumblat

de vieţile lor lipsite de noroc.

Era şi domnul Eminescu printre ei

ca o umbră de floare de tei

la butoniera mucalitului Ioanid

uitându-se la ferestrele care se deschid

spre cerul de care se sprijină Baudelaire

sătul de pi/er/pătrat şi doi/pi/er,

spre cerul de care îşi sprijină toţi

frunţile lor retrase pe roţi şi sub roţi.

Citit 592 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.