(spovedanie către doamna Margareta Vâlcu, pentru că admiră poezia)
Acolo e foarte departe când sunt repetent la uimire,
când ochiul de Sfinx cercetează murdar sub cămaşa subţire!
Acolo sunt nişte bastilii când stau şi mănânc laşitate;
refuz bătălia finală şi cred că mai mult nu se poate!
Scot caii de dar din cetate şi-i duc în Elada să pască…
Acolo e foarte aproape, şi Narcis dă lacrimi sub mască!
Acolo, aici, orişiunde iluzia-i doamna stăpână…
Am zis şi mai jur înc-o dată să nu mă mai uit în fântână!
