* Iubirea jertfelnică înăbuşită de iubirea lumească *
Şi ieri, în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, creştinii au înălţat rugă la Catedrala Episcopală a Galaţilor, alături de Arhiereul locului. Cu doar câteva zile înainte de desfăşurarea manifestărilor dedicate ridicării în rang a Episcopiei Dunării de Jos, pregătirile sunt fireşti. Lângă rugăciune, permanent, se aşează multă muncă şi vizibile creşteri.
Se fac retuşuri, se aşază straie noi, de sărbătoare, nu atât pentru exteriorul bisericii de la Galaţi, cât mai ales pentru primenirea hainei sufleteşti a Bisericii vii de la Dunărea de Jos, pentru ca tot creştinul să priceapă că întreg drumul vieţii noastre pământeşti trebuie dus cu discernământ, precum Mântuitorul a primit Răstignirea pe Cruce cu dragoste jertfelnică.
Cuvânt de învăţătură
A fost ziua în care am înţeles mai bine sensul asumării Sfintei Cruci, acest rol îndeplinindu-l cuvântul de învăţătură al Arhiereului locului - Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.
Tema casei - luarea crucii şi urmarea lui Hristos (Marcu 8, 34-38; 9,1) - evanghelie care nu poate fi parcursă şi asumată în viaţa noastră, publică sau personală, decât dacă am înţeles că Răstignirea şi coborârea la iad a Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt expresia iubirii nemărginite pe care Dumnezeu o are, din veci, pentru noi, oamenii. Arhiereul locului a făcut distincţia, pe baza învăţăturii Evangheliei şi a Sfinţilor Părinţi, între iubirea lumească, iubire deşartă, şi iubirea jertfelnică adusă lui Dumnezeu.
„Cuvântul iubire este cuvântul pe care îl rostim cel mai des, dar la modul declarativ, din nefericire. Astăzi, noi folosim acest cuvânt pentru a ne manifesta o atitudine trecătoare, de scurtă durată. De câte ori nu am asistat la declaraţii de iubire pe viaţă între doi soţi, de exemplu, pentru ca la scurt timp, declaraţia să se transforme în ură, în răutate, în invidie?”, a întrebat, retoric, Prea Sfinţitul Casian.
Semnele slăbiciunii omeneşti
Arhiereul nostru a spus că ura, răutatea, invidia sunt semne ale slăbiciunilor noastre prea omeneşti şi, din nefericire, unii dintre noi, creştinii! mai toată viaţa oscilăm între cele două declaraţii false; o dată când declarăm că-l iubim pe Dumnezeu, dar nu se vede în faptele noastre faţă de semeni, şi încă o dată când facem declaraţii zgomotoase faţă de aproapele nostru şi rămânem doar la ele.
„Acestea arată graba şi superficialitatea cu care iubim, indică iubirea deşartă care este moarte spirituală sigură, a continuat Arhiereul locului. De aceea, prin Răstignirea pe Cruce, prin coborârea la iad a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu corectează atitudinea noastră de suprafaţă, specific omenească, bazată pe sentimente prea omeneşti...”
Făcând referire la întreita îndoială a Apostolului Petru - pe aici asemănându-ne şi noi cu ucenicul - Arhiereul locului ne-a recomandat să urmăm exemplul lui Petru până la capăt şi să ne asumăm şi noi întreita dragoste a lui Petru faţă de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu.
„Puţini mai sunt astăzi care să nu-şi dorească să iasă în evidenţă făcând uz de minciună, a continuat Prea Sfinţitul Casian. Mai este vreo unul care să nu dea buzna cu CV-urile pentru a arăta cât este de grozav, cât este el de ştiutor şi de important şi cum s-a ridicat el prin propriile puteri?! Mai este cineva care să recunoască, Doamne, că este nedesăvârşit, că este cel dintâi păcătos, şi că „bun şi iubitor de oameni, Doamne eşti? Greu de crezut. Puţini ştiu, Doamne, că doar Tu pe toate le îndrepţi...”
Doar Tu, Doamne, ai răscumpărat păcatele noastre prin Jertfa de pe Cruce şi în îmbrăţişarea Fiului Tău Cel răstignit ne-ai dat o şansă ca şi noi, urmaşii Tăi, „să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu haina de lumină”. Să ne luăm crucea şi să o purtăm cu verticalitate astăzi, şi mâine, în viitor...
