În cea de-a 16-a expoziţie personală a sa, Gheorghe Suciu a reunit pe simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu” un număr de 55 de lucrări de pictură realizate în tehnica uleiului pe carton. Majoritatea reprezintă peisaje şi naturi statice cu flori, genuri cultivate de artist cu consecvenţă încă de la debutul său de acum 20 de ani.
Un poet al paletei
Îndrăgostit de natură, de frumuseţile neasemuite ale peisajului românesc, pictorul Gheorghe Suciu ni se dezvăluie în ipostaza unui autentic poet al paletei. Privindu-i tablourile, nu se poate să nu-ţi vină în minte cadenţa versurilor din pastelurile lui Alecsandri sau delicateţea, farmecul şi parfumul din poeziile lui Dimitrie Anghel.
Peisajele sale sunt plăsmuiri lirice, tonifiante, de un mare efect stenic ale unei naturi văzute în special în anotimpurile de primăvară şi vară, când vegetaţia se află în plenitudinea forţelor sale.
Dezlănţuirea sevelor o simţim în invazia mugurilor pe ramuri, în exploziile florale din uleiuri ca „Anotimp juvenil”, „S-a descătuşat natura”, „Dans obraznic de stânjenei”. Atmosfera este sărbătorească.
Unele tablouri cuprind secvenţe din Lunca Dunării, din Dobrogea, din Bădălanul de altădată, din activitatea pescarilor amatori. Altele ne poartă în apropierea marelui fluviu şi a Siretului. Unele lucrări sunt proiecţii mentale ale unor imagini din copilărie şi adolescenţă, evocând clipe minunate petrecute în sânul naturii („Adăpatul mânjilor”, „Primăvara în grădina bunicilor”).
Gheorghe Suciu pictează cu respect pentru regulile perspectivei, foloseşte o pluralitate de scheme compoziţionale, evitând astfel monotonia, tuşele sunt dinamice, foloseşte o coloristică vioaie, cu dominante de verde, galben, roşu şi albastru de diferite nuanţe. De multe ori peisajele sunt însufleţite de prezenţa în cadrul lor a omului, fapt foarte important, fiindcă în ultimul timp se observă o tendinţă a unor artişti de a refuza din peisaje figura umană şi chiar prezenţa unor animale şi păsări.
Portretele florilor
Şi în tablourile cu motiv floral remarcăm stăpânirea deplină a meşteşugului şi pasiunea cu care portretizează florile: margarete, lalele, liliac, maci, magnolii, micşunele, floarea-soarelui, ghiocei, garoafe, trandafiri etc.
Titlurile au uneori conotaţii metaforice: „Zâmbet de corcoduş”, „Vas cu flori pasionale”. Câteva au chiar dedicaţii precise: „Flori pentru Florin Piersic”, „Lanul lui Lucian Blaga”.
Configurate în buchete aflate în vase de forme variate, aşezate pe un suport de interior sau umplând toată suprafaţa spaţiului plastic, florile lui Gheorghe Suciu sunt pictate cu sensibilitate. De fiecare dată artistul reuşeşte să redea fragilitatea carnală a lujerelor şi corolelor, transparenţa petalelor, prospeţimea şi gingăşia acestora. Lumina în aceste tablori este încorporată în materia picturală, intensitatea cromatică le conferă strălucire.
