La deal şi la vale, încolo şi-ncoace
şi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine -
nu-mi vine să cred: o aud lângă zare
şi parcă s-apropie iarăşi de mine (!)
S-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţă
să văd iertăciune şi dor şi poruncă
în ochii săi sfinţi şi martiri de atâta
iubire... în sufletul meu să ajungă (!)
Ce vis fără somn, ce minune mi-i dată -
nu-i farsă celestă şi nu-i nici poveste -
nu-mi vine să cred, însă nu mi se pare:
aievea-i, aievea-i... ea este, ea este (!)
O văd pe cărarea din colo încoace,
cu mâinile-ntinse spre mine, frumoasă,
cu ochii în lacrimi, şi dragă, şi blândă:
e mama, e mama... se-ntoarce acasă (!)
