Atâta blestem şi zadar şi banal,/ atâta cruzime –
n-ai unde să stai sau să pleci, a pierit/ chiar sfânta Treime !!!
Întregul s-a frânt, a căzut în genunchi/ şi tace aiurea,
iar domnul Neant hohoteşte stăpân,/ şi-ascute securea
să taie sămânţa lui Unu din Veci:/ principiul pe care
l-am scris pe pământuri şi ceruri,/ corect,/ cu literă mare !!!
L-am scris şi citit şi-nvăţat...şi l-am dat/ să fie n-aminte,
dar fiarele vin şi ucid fără sens/ şi fără cuvinte !!!
Când totul e-un trist simulacru confuz,/ umplut cu nimicuri,
principiul astâmpără roţile-n ceas:/ tic-tac(uri)...tac-tic(uri) !!!
Şi cine mai poate – oricând şi oricum – / să ierte Păcatul ??!! –
mă uit în oglindă: nu-l văd! nu sunt eu!.../ e Altul! e Altul !!!