Am să vin la tine, Doamnă, pe cărarea dinspre Gară,
am să vin cu trenul care se opreşte doar o dată:
trenul încărcat cu Lacrimi şi cu Voaluri de Mireasă,
trenul încărcat cu fluturi de Păcat şi de Păcată!
(e frumos, e fără lege... şi e fără doar şi poate:
cred că dau în Dorul Lelei, nu mai dau publicitate!)
Am să vin la tine, Doamnă, pe cărarea dinspre Moarte,
am să vin cu toată Viaţa care nu se mai opreşte,
am să vin cu tot cu Nuntă... ş-am să-ţi spun: superbă Doamnă,
nu-i aşa că nu-i zadarnic? nu-i aşa că-i îngereşte
să intrăm în Rai prin Iadul din lăuntru şi de-afară?
(am să vin la tine, Doamnă... tot... de tot... cu tot cu Gară!)