Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!...Pe strada Eminescu, la numărul 13 bis, într-o casă la fel de străveche şi  încă arătoasă, zidită exact în acelaşi timp cu poezia lui Barbu Nemţeanu despre Galaţi, locuieşte tovarăşa Marghioala Mânătarc� ...

plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice! m-am săturat de locul acesta plumburiu, de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu! plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare, să nu ne vadă lumea rea şi clevetitoare!... să vezi ce liniştire ne-aşteaptă, dacă vrei să mergem pân-acolo, printre salcâmi şi tei! ieri m-am uitat la tine şi-am dat în lăcrămare: abia mai stai, bătrâne, aici şi pe picioare!... mi-i milă ...

Am pus pe foc atâtea lemne de Vioară, fără să am vro Îndurare, vreun Regret... mereu-mereu l-aud pe nenea Stradivarius cum lăcrămează şi mă roagă, poate cred că am lăsat fără cântare tot Pământul, fără măcar un sacrosanct mi-re-la-sol... iar Viitorul va să umble printr-o Lume cu snobi... cu fiare... şi cu tot Trecutul gol! Aud şi-acum cum văpăierea de atuncea înfăşura-n cenuşă Tot, încet-încet: şi tril şi scâncet şi plânsoare-ntru nădejde, horă şi sârb ...

Pe strada Caragiale, la numărul 13 a/bis, într-o casă veche şi arătoasă... [zidită exact când Barbu Nemţeanu zicea „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma;/ copiii tăi ţin ochii-n jos mereu,/ ei nu cunosc nici cerul urbei tale!/ spre altă cale-i cheamă cântul meu,/ dar gândul lor le-arată altă cale!// Veniţii din Canan şi din Corint,/ Bizanţ şi Anatal, cu crezuri mult ...

Sigur că da! Maria - ultima şansă de Salvare! Maria de la Grădina Botanică! La urma urmei, Edenul e-un fel de Grădină Botanică, nu? Şi cum să nu aleg Maria aceasta? Mă spânzur de gâtul ei... şi gata! Cred că o să fie mulţumit şi epitropul, şi palmierul, şi toată lumea care dezavuează cruzimea sinucigaşă datorată unui rămăşag pierdut!... Sigur că da! Mâine, după Utrenia la care am să fiu prezent şi eu, pentru ultima oară, urmează Marea Intrare în Intermundiu! � ...

nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic nu se ascunde în secunda următoare, e-un fel de gol fără măsură, fără timp, e-un fel de tot certificat prin contra/stare! e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut, fără păcat, fără vro lege ne/curată, fără trecut, fără prezent şi viitor... în care nimeni nu soseşte niciodată! e ca şi cum s-ar întreba fără răspuns, ori s-ar răspunde fără nici o întrebare... definitiv murit exact când e născut nedefinit, care se n ...

Te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu pălite amare, să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi lăcrămaţi de mirare! Te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne, să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis... şi rămâne! Te rog să mă chemi la o vorbă/ de dus şi adus în aminte cum plânge (pe crucea iubirii)/ poetul golit de cuvinte! Te rog să mă chemi la o cană/ cu apă din sfânta fântână săpată (o viaţă întreagă)/ în ţărnă şi-n limba ...

Sigur, pentru intenţiile mele şi la sugestia din cântecul Mariei Tănase, Maria de la Grădina Botanică e cea mai bună soluţie! Am s-o caut chiar mâine dimineaţă şi am să trec la executare! Trebuie să reuşesc! În caz contrar, va să-mi fie ruşine toată Viaţa! Şi, să trăiesc în dezonoare, e mai rău decât spânzurătoarea, nu? Dar, până mâine dimineaţă, mai e o noapte la mijloc! Oare ce-am să fac? Cred că am să mă pregătesc minuţios, am să mă spovedesc, am să m ...

îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată rătăcirea mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai dulce dintre toate cele amare, amare, amare: văz duhul tău în cer şi pe pământ... jur pe toată resemnarea mea de onoare! îţi dau cu ...

Doamne, câte bunătăţi a pregătit şi a gătit nea epitropul pentru această întâlnire a Destăinuirii! Numai bunătăţi clasice, ca să nu zic naturale şi vindecătoare, ca să nu zic nemaipomenite în ultimii cel puţin cincizeci de ani, ca să nu zic mană cerească! Şi agheasma... ehei! ehei!... balsam divin! elixir!…! Şi vine vechi tare! Şi adus de departe! Adus tocmai din hrubele lui Ştefan ce Mare, adică din inima doamnei Vrancea, unde se alcătuiesc/prepară cele mai renum ...