Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Ionela – inginer

Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Ionela – inginer
Evaluaţi acest articol
(54 voturi)
“ Diferenţa dintre un om de succes şi ceilalţi nu constă în lipsa forţei sau a cunoştinţelor, ci mai degrabă în lipsa dorinţei de a câştiga.„

Zâmbitoare, optimistă, energică, aşa se descrie Ionela Cardaş. Studentă la Facultatea de Arhitectură Navală, dar și dispeceră la confecţionat, la doar 25 de ani, Ionela găseşte în fiecare zi forţa şi ambiţia de a-şi finaliza masteratul.

” Primul impact real cu Şantierul Naval din Galaţi a fost în anul II de facultate. În cadrul practicii de atunci am avut posibilitatea să văd ce presupune atât munca de teren, cât şi munca de birou. Ambele se împletesc frumos. Dar am realizat că îmi doresc să lucrez în producţie. Am avut ocazia în anii de studenţie să vizitez intregul şantier şi să îmi fac o idee de ansamblu. Îmi amintesc şi acum că în anul II a trebuit să vizităm, împreună cu toţi colegii, diferite nave. În acea perioadă erau PSV-urile aflate în mai multe stadii de finalizare, de abia lansate sau gata pentru predare. A fost destul de frumos să sesizez diferenţele şi pot sspune că acesta este unul dintre motivele pentru care am decis să devin angajat Damen.„

„După ce am terminat facultatea, m-am angajat la Secţia 1 A  confecţionat, unde vedeam zilnic cum intră tabla în hală şi prinde diferite forme. Fiecare părticică din puzzle-ul meu ajungea la maiştri şi trebuia să fiu foarte atentă pentru a nu primi reproşuri. După 8 luni am fost transferată la montaj. Aici a început o altă experiență frumoasă: dacă la confecţionat vedeam cum prinde formă tabla, la montaj am văzut secţiile cum unesc aceste forme. „

„Consider că sunt o persoană care îşi asumă alegerile făcute. M-am orientat spre o carieră în şantierul din Galaţi, pentru că apreciez posibilitatea de a acumula experienţă datorită proiectelor extrem de diverse. De exemplu, avem acum proiectul ASRV, cu tablă foarte groasă, dar şi proiecte cum sunt yahturile, cu tablă foarte subţire, ca să nu mai vorbesc de SeaXplorer. Nu consider că ar fi o soluție pentru mine  să mă duc altundeva, unde să  fac nave de serie. La şantierul din Galati contractele sunt complexe, iar la fiecare proiect ai ceva de învăţat. Spun oricărui prieten că, dacă va dori să înveţe şi să acumuleze cât mai multe cunoştinţe, să nu fie doar un roboţel, cel mai potrivit loc este Damen. În şantier, chiar dacă te loveşti de aceeaşi problemă de 10 ori, de fiecare dată are altă rezolvare. Nu simţi că te plafonezi, mereu trebuie să îţi pui mintea la contribuţie. ”

A cochetat cu domeniul naval încă din timpul studiilor universitare și a căpătat experienţă pe tubulatură, dar pentru că a terminat profilul Corp, Ionela ne împărtăşeşte dorinţa de a urma pe mai departe direcția engineering - proiectare.

„ Chiar dacă fiecare zi se rezumă la muncă şi orele de la facultate, îmi doresc să evoluez până ajung un inginer desăvârşit. E adevărat că la un moment dat te ajunge oboseala, iar ca femeie în cadrul şantierului te lovești de mentalitatea unor colegi. E în felul meu de-a fi să nu mă las niciodată descurajată, am încredere în mine şi în aptitudinile mele. În anul petrecut în şantier am dus micile mele bătălii pentru a demonstra şi a convinge că sunt mult mai capabilă decât alţii. M-a ajutat foarte mult şi colectivul. Am descoperit că şantierul înseamnă înainte de toate o mare familie. Am fost întâmpinată de oameni deschişi şi am apreciat mereu că am avut oameni de la care să învăţ. La orice întrebare adresată primeam un răspuns prompt, dar şi întrebări care mă ajutau să găsesc singură soluţii. „

„ Nu mi-a fost niciodată greu, chiar dacă nu eram familiarizată cu munca și cu  programele, dar duceam confecţionatul singură fără probleme. La un moment dat mi se părea monoton şi voiam să fiu mai dinamică, să fructific mai bine timpul şi aşa am intrat la montaj.”

„ Aştept dimineaţa să ajung la muncă şi să descopăr lucruri noi. Pentru mine este foarte important să fac ceea ce-mi place și cred că asta se observă, deoarece persoanele din jur îmi spun mereu că îi încarc cu energie pozitivă. Îmi vin în minte multe  întâmplări amuzante. Reuşesc mereu să fiu protagonista lor. De exemplu, iarna trecută, într-o zi aglomerată, în viteză, căutam un rest de tablă pentru o lucrare urgentă, când deodată m-am împiedicat şi în urma unui mici << acrobații>> am ajuns pe o foaie de tablă în afara secţiei, concomitent cu momentul când cei din producţie ieşeau de la o şedinţă. Cu toată durerea, am fost foarte încântată când am văzut zâmbete pe chipul tuturor.”

(P)

 

Citit 10570 ori Ultima modificare Duminică, 21 Octombrie 2018 18:49