Una dintre meseriile care au dispărut de-a lungul timpului din nomenclatorul de meserii gălățene este și cea de acordor de piane. Deși există mai multe centre unde elevii pot lua lecții de pian, un teatru muzical și chiar un liceu de profil, este practic imposibil să găsești pe cineva, prin zonă, care să întrețină pianele.
Soluția salvatoare vine din Republica Moldova, de la Chișinău. Pasionat de muzică, angajat la Filarmonica din Chișinău ca violonist și atașat sufletește de România, Iurie Dudnic a venit la redacția ziarului „Viața liberă” pentru a da un suflu nou pianinei care înfrumusețează sediul redacției noastre. Așa cum era și firesc, am profitat de ocazie și am stat de vorbă cu acesta despre meseria de acordor, dar și despre modul în care a început colaborarea cu România.
Deși a studiat pianul ca instrument complementar, Iurie Dudnic fiind din copilărie pasionat de vioară, instrumentul cu coadă i-a ajuns acestuia la suflet doar ca meșter... fiind acum recunoscut atât în țara natală (Republica Moldova), cât și peste hotare, ca fiind maestrul care transformă pianele vechi în adevărate opere de artă. Și, atunci când are solicitări, își pune uneltele în portbagajul mașinii și pornește la drum kilometri întregi și ore lungi de mers pentru a ajunge acolo unde pasiunea îl cheamă. „Sunt doar la patru ore distanță (distanța dintre Chișinău și Galați, n.r). Vin ori de câte ori aveți nevoie”, ne-a spus Iurie Dudnic la plecarea din redacția ”Viața liberă”. Acesta ne-a explicat că a "furat" meserie de la un dirijor și pianist din Republica Moldova, Ion Negru, și practică această meserie de mai bine de 10 ani. În tot acest timp, Iurie Dudnic a dat un suflu nou la peste 2.000 de piane. „Am fost și în Italia, unde m-am ocupat de întreținerea și reconstituirea pianelor unor școli de muzică. Defectele lor, în general, sunt cauzate de faptul că sunt așezate lângă surse de căldură, însă și moliile sunt un «factor» dăunător. De aceea recomand posesorilor de piane să le pună în interior levănțică pentru îndepărtarea moliilor”, ne-a spus meșterul.
Despre pianina aflată la sediul redacției noastre meșterul a avut numai cuvinte de laudă. Ne-a spus că este o piesă care are cel puțin 100 de ani și care are ștanțată în interior, pe placa de bronz, numele diferitelor evenimente artistice la care au participat de-a lungul timpului pianele frabricantului respectiv, Seiler Pianofortefabrik GmbH. Compania germană a fost înfiinţată de Eduard Seiler în 1849, în Liegnitz, acesta fiind oraşul care este ştanţat şi pe pianina de la "Viaţa liberă". Până în 1923, compania ajunsese să producă 3.000 de piane pe an. După ce şi-a pierdut capacitatea de producţie în al Doilea Război Mondial, fabrica de piane s-a mutat întâi în Danemarca, apoi, din 1961, în oraşul Kitzingen din Bavaria, Germania. În 2008, compania a fost cumpărată de sud-coreenii de la Samick, dar linia Seiler se fabrică în continuare doar în Germania. Astăzi, compania mai produce 1.000 de piane pe an.
