Revenim, astăzi, asupra unei afecţiuni destul de dificil de manageriat în calitate de iubitor de animale, şi anume anxietatea de separare la câini
Aşa cum spuneam în episodul anterior, anxietatea de separare se poate manifesta prin comportamente distructive asupra obiectelor aparţinând stăpânului sau cele din casă, pentru ameliorarea acesteia fiind nevoie de multă răbdare şi comportament repetitiv.
Astfel, potrivit specialiştilor, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm obiceiurile la plecarea din casă fără animalul de companie.
Când plecăm de acasă nu îmbrăţişăm câinele, nu ne luăm la revedere şi nu manifestăm niciun gest de afecţiune care nu face decât să sporească anxietatea câinelui. Similar, la întoarcerea acasă, vom mângâia câinele doar când acesta este calm şi îl vom ignora dacă este foarte agitat. Putem face "simulări" de plecare şi intrare în casă, pentru a-l obişnui cu absenţa noastră. Îmbrăcaţi-vă, ca şi cum aţi pleca în oraş sau la cumpărături. Atenţie la hainele folosite, fiindcă majoritatea câinilor fac distincţia între hainele sau încălţămintea cu care îl scoateţi la plimbare şi cele cu care ieşiţi în oraş fără ei. Unii câini manifestă primele semne de stres de când începe stăpânul să se îmbrace sau să se pregătească de ieşit singur. Este esenţial să treceţi prin toate pregătirile pe care le faceţi când îl lăsați singur. Luaţi-vă cheile, geanta, puneţi-vă haina pe care o luaţi cu voi de obicei. Ieşiţi şi intraţi în casă de câteva ori pe zi, urmărind protocolul de a nu fi afectuos cu câinele. În acest fel desensibilizaţi câinele la plecarea şi venirea dumneavoastră. După un timp, puteţi mări treptat intervalul dintre plecare şi venire, de la câteva minute la câteva zeci de minute, în funcţie de răspunsul câinelui. Nu trebuie să vă grăbiţi, este foarte important să măriţi durata de timp doar după ce câinele nu mai manifestă anxietate. Obiectivul final este de a obişnui câinele cu absenţa dumneavoastră, astfel încât acesta să nu mai aibă un comportament distructiv când lipsiţi. Atenţie, însă, procesul poate dura şi luni de zile.
O altă variantă de desensibilizare, dar şi de a vă proteja obiectele din casă de distrugere este învăţarea câinelui să stea în cuşcă. Aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a permite câinelui să stea în picioare şi să se întoarcă în ea cu uşurinţă, dar nu prea mare. Se recompensează orice încercare a câinelui de a intra în cuşcă, unde se vor pune jucării sau recompense, dar în niciun caz nu se va forţa animalul să intre şi nici nu va fi folosită cuşca drept pedeapsă. Odată intrat de bunăvoie, se va lăsa iniţial uşa cuştii deschisă, apoi se va lăsa întredeschisă, urmând să fie închisă doar atunci când câinele este obişnuit să stea în ea fără să manifeste stres. Nu se va închide cuşca şi să fie lăsat animalul singur din prima încercare, ci doar atunci când sunteţi sigur că nu manifestă anxietate. Se va folosi cuşca şi în alte situaţii decât atunci când plecaţi de acasă, de exemplu atunci când aveţi musafiri sau vreţi să faceţi un anumit lucru fără să fiţi incomodat de câine ori când ceea ce faceţi l-ar putea speria sau răni etc. Atunci când câinele nu mai are un comportament anxios, se poate, treptat, trece de la cuşcă la un spaţiu delimitat, apoi la o cameră şi ulterior la toată casa.
