Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare,
de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare,
când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară,
iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoară
ce-a mai rămas din tot ce-a fost odată/ şi ce-o mai fi din tot ce nu s-arată!
Frumoasa mea e o Necunoscută.../ o iau aşa, n-am timp de cercetare,
n-am vreme să întreb cam cât la sută/ e bună, dulce şi lecuitoare,
am loc doar de condei şi de cerneală,/ şi de penel, de notă şi de daltă,
am loc să-i fac (s-o fac) o catedrală/ cu veac de veac şi artă pentru artă,
să-nveţe toţi, s-audă şi să vadă/ ce-a mai rămas din tot ce-a fost odată!
