Mănăstirea voievodală din Câmpia Bărăganului de la Măxineni, zidită de domnul Matei Basarab între 1636-1637, a fost, de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, loc de regăsire în Hristos, pentru credincioșii de la Dunărea de Jos, brăileni, gălățeni, dar și pentru cei din județele vecine, inclusiv din București.
A slujit Înaltpresfintitul Părinte Casian, cel care, de mai bine de 35 de ani, a restaurat fizic și duhovnicește, a sfințit spațiul de la gurile Dunării și sufletele a aproximativ un milion de creștini din cele două județele dunărene.
Liturghia arhierească a bucurat și a hrănit sufletul pelerinilor, care au străbătut întinderea de smarald a Bărăganului, în semn de recunoștință pentru Voievodul Matei Basarab, pentru celălalt Ctitor între ctitori - Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, pentru Arhiereul Dunării de Jos, care - după 1990 - a îmblânzit ciulinii Bărăganului, a transfigurat deșertul și a ridicat o oază de verdeață pe locul unde altădată strămoșii s-au jertfit pentru pacea și siguranţa întregului neam.
În anii ateismului și în primii ani după reluarea activității, la zidirea noii așezări a stat de veghe cu Mântuitorul părintele arhimandrit Simeon Ovezea, cel pomenit de Arhiereul nostru, în rugăciune și în predică.
Au fost amintiți, între cei care au pus umărul la reluarea activității la Măxineni, academicianul Ionel Cândea, care a făcut cercetări înainte de căderea cortinei de fier și după, domnia sa constatând că locul mustește de istorie voievodală. "Mă gândesc la vrednicul primar Anton Lungu al Brăilei, care venea cu mașina din Brăila să ude și să potolească praful. Cine se aștepta să vina arhitectul Hoinărescu și domnul Bahamat din Galați, sa dea viață acestui loc și o înfățișare nouă acestui loc voievodal?", a spus Înalt Preasfințitul Părinte Casian.
Transmițând condoleanțe domnului Bahamat, Părintele nostru Arhiepiscop a amintit că dărnicia și priceperea familiei Bahamat au redat comunității de la Dunărea de Jos, comori de suflet, precum Mănăstirea Precista din Galați, Biserica Greacă, "Buna vestire" din Brăila, Palatul Episcopal și Mănăstirea Voievodală din Măxineni.
"Toți sunt în aceste ziduri... Să ne deschidem inima spre oameni. Cine nu a avut nimic, în viața aceasta, a dat totul pentru noi, S-a jertfit pe Cruce".
Între pelerini, școlarii din Măxineni şi din Movila Miresii, îmbrăcați în costume tradiționale, având pe cap cununițe de grâu copt, promisiune a pâinii și a prescurii.
Pelerinii s-au împărtășit cu Sfintele Taine şi s-au închinat la Moaștele Sfântului Ioan Maximovici.
Pelerinajul s-a încheiat în vechea și nouă biserică voievodală care a ținut trează și a dat speranță, prin veacuri, credincioșilor brăileni, care au rezistat ca ortodocși sub otomani trei veacuri, între 1538-1829.
