În ultimii 20 de ani, judeţul Galaţi a ajuns, de pe locul 10 în ţară ca pondere în Produsul Intern Brut (PIB), pe poziţia a 20-a. Mult mai grav, însă, este faptul că, în această perioadă, scăderea ponderii în PIB-ul naţional a contribuţiei Galaţiului a fost cea mai mare din ţară. Practic, datele statistice confirmă ceea ce se vede cu ochiul liber, respectiv dezastrul economic al judeţului Galaţi de după Revoluţie.
Concret, în 1998, conform site-ului analizeeconomice.ro, PIB-ul României era de 41,7 miliarde de dolari (SUA), din care 2,92%, respectiv 1,2 miliarde de dolari, era produs în Galaţi. Douăzeci de ani mai târziu, România înregistrează un PIB de 246 miliarde de dolari, la care judeţul Galaţi contribuie cu 4,2 miliarde de dolari, adică 1,72%. Rezultă o pierdere uriaşă, de 1,20 puncte procentuale, în condiţiile în care niciun alt judeţ din România nu a înregistrat o scădere mai mare de un punct procentual.
La nivel naţional, doar nouă judeţe sunt pe plus faţă de 1998, potul dezvoltării fiind adjudecat de Bucureşti, a cărui contribuţie în PIB a urcat de la 16 la 24,5%. Creşteri ale ponderii în PIB-ul naţional s-au mai înregistrat în judeţele: Ilfov (singura creştere mai mare de un punct procentual), Timiş, Cluj, Sibiu, Prahova, Alba, Constanţa şi Giurgiu. Sunt, în mare parte, judeţele a căror dezvoltare se vede şi cu ochiul liber, aşa cum spuneam, fără să fie nevoie să intrăm prea adânc în date statistice.
Creşterea nivelului de trai, mult mai slabă decât în alte judeţe
Acelaşi dezastru rezultă pentru Galaţi şi dacă ne uităm în clasamentul realizat pe baza unui alt indicator statistic important - PIB/locuitor, folosit în general ca etalon al nivelului de trai. În 1998, Galaţiul avea 1.898 de dolari/locuitor, ceea ce însemna 102,4% raportat la media naţională şi ne situa pe locul 12 în ţară. După 20 de ani, judeţul nostru a ajuns la 8.354 de dolari, echivalentul a numai 66,1% din media naţională, cu care ocupăm abia locul 33 în România. Nu suntem ultimii în clasament, e drept, dar diferenţa dintre cele două procente este, în cazul Galaţiului, a doua cea mai mare din ţară, doar Covasna având o cădere mai mare în perioada analizată.
Să punctăm şi aici creşterile: Bucureşti, Alba, Prahova, Sibiu, Timiş, Cluj şi Dolj. În frunte sunt cam aceleaşi judeţe, semn că impresia de dezvoltare şi bunăstare din zonele respective este întărită economic, o dată în plus.
Pe de altă parte, se vor găsi destui care să puncteze faptul că nivelul de trai în Galaţi a crescut destul de mult în aceşti 20 de ani, pentru că de la 1.898 la 8.354 de dolari/locuitor e o diferenţă semnificativă. Aşa e, dacă nu am avea termen de comparaţie! Dacă, însă, ne uităm la cei 15-16.000 de dolari/locuitor din Timiş, Constanţa şi Cluj (nu mai spunem de cei 33.000 ai Bucureştiului), judeţe plecate în 1998 de la valori cu doar câteva sute de dolari mai mari decât Galaţiul, imaginea prăbuşirii noastre economice este mai mult decât evidentă.
Şi ceea ce este mai dezamăgitor şi mai dificil de înţeles şi acceptat este faptul că actualele autorităţi locale se complac să menţină trendul de creştere naturală pe care s-au bazat şi cele de dinaintea lor, fără să-şi bată capul prea tare să scoată zona din mocirla în care se afundă pe zi ce trece. Practic, Galaţiul nu are în acest moment nicio investiţie publică majoră finalizată sau măcar în derulare, doar cei superoptimişti sperând încă într-un aeroport sau o autostradă, care să ne lege de lumea civilizată, de care ne depărtăm văzând cu ochii.
Foto: 1. PIB pe judeţe, 1998-2018/analizeeconomice.ro
2. PIB/locuitor pe judeţe, 1998-2018/analizeeconomice.ro
