Expuşi pericolelor generate de hoţii care le vânează locuinţele şi bunurile din ele, animalele din bătătură şi nu de puţin ori culturile de pe câmp, gălăţenii care locuiesc în mediul rural au toate motivele să se teamă pentru siguranţa lor, cel puţin în lunile şi chiar anii ce vor urma. Pandemia care a lăsat oameni pe drumuri, seceta care va împuţina şi va scumpi mâncarea şi nu în ultimul rând efectivele destul de reduse de poliţişti disponibile la posturile şi secţiile de la ţară sunt factori care vor duce la amplificarea fenomenului infracţional, şi aşa greu de ţinut sub control.
Furturi, tâlhării, nu de puţine ori comise cu proprietarii în casă şi însoţite de violenţe fizice greu de imaginat. Sunt principalele probleme care caraterizează peisajul infracţional în mediul rural gălăţean, atentarea la bunurile altuia, indiferent că e vorba de porumbul din hambar, de plasma din sufragerie ori de banii din pensie, fiind o practică contabilizată, anual, în mii se seizări.
În contextul actual, unul nemaiîntâlnit în România ultimillor trei decenii, este de aşteptat ca acalmia aparentă generată de situaţia de urgenţă să fie urmată de o explozie de acte antosciale, care vor mări sentimentul de nesiguranţă al populaţiei. Hoţii, a căror medie de vârstă este într-o continuă scădere, vor avea „motive” în plus să atace, în condiţiile în care, de partea cealaltă, forţeţe care să le opună rezistenţă au rămas aceleaşi. Subdimensionate şi împărţite între mai multe localităţi în acelaşi timp, efectivele secţiilor rurale, care cumulează poliţişti de la posturile comunale vor fi aceleaşi, iar ajutorul din partea unor structuri locale, de genul serviciilor de poliţie locală, nu poate fi sperat decât în prea puţine cazuri, acolo unde primarii s-au preocupat să înfiinţeze câte un compartiment destinat siguranţei publice.
Mulţi vânaţi, puţini găsiţi
Pentru a ne putea face o idee despre cât de greu se ţine sub control fenomenul infracţional trebuie să ţinem cont de un aspect. Pentru circa jumătate dintre faptele reclamate în decursul unui an sunt prinşi sau dovediţi făptuitorii. Nu este atât de important sub aspectul recuperării prejudiciului, chestiune care i-ar putea interesa cel mai mult pe păgubiţi, cât sub aspectul şanselor de a-i "scoate de pe piaţă", chiar şi temportar, pe infractori. Fiind neprinşi, aceştia au mână liberă să lovească în mod repetat, să comită fapte şi mai grave şi chiar să îşi extindă aria de acţiune.
Doveditoare în acest sens stau cifrele. Anul trecut, în 2019, în mediul rural gălăţean au fost înregistrate, în total, 2.437 de infracţiuni. Doar pentru 1.456 dintre ele autorii sunt cunoscuţi, restul figurând şi acum, în dosarele poliţiei, cu AN (autor necunoscut - n.r.). Dintre acestea, cele mai multe au fost, potrivit datelor furnizate de IPJ Galaţi, furturile, în număr de 1.444. Mai puţin de jumătate, 638, au fost soluţionate prin identificarea hoţilor. Raportul este şi mai îngrijorător când vine vorba de spargerile de locuinţe, multe "libere", ca efect al plecării proprietarilor în străinătate, la muncă. Agoniseala pe alte meleaguri ale gălăţenilor de la sate a fost violată în 2019 de 482 de ori, şi numai în 185 de cazuri se ştie cine au fost autorii.
Exemplele pot continua, dar indiferent de natura faptelor penale comise în rural pentru care prinderea autorilor a fost o misiune imposibilă, există cîţiva factori cu titlu de numitori comuni: forţe de ordine care să asigure prevenţia insuficiente, aria mare de acoperire a efectivelor şi situaţie operaţională complexă, care determină timpi de reacţie lungi în cazul unei sesizari sau a unui flagrant şi, nu în ultimul rând, faptul că oamenii de la sate, chiar şi cei mai înstăriţi, nu îşi bat prea tare capul să îşi securizeze proprietăţile cu mijloace de supraveghere sau alarmă.
Suntem prea puţini
Adevăruul dureros este recunoscut chiar de şeful Poliţiei Galaţi, care admite că schema oricum subdimensionată pentru nevoile judeţului este incomplet acoperită cu poliţişti. Mai mult, acesta consideră că, la situaţia operativă actuală, nici dacă efectivele ar fi complete nu s-ar reuşi o gestionare optimă a situaţiilor apărute.
"În prezent, acoperirea schemei de personal din mediul rural este de 86 la sută. Încadrările care s-au fîăcut în ultimii ani au vizat în primul rând mediul urban, urmând să procedăm şi la acoperirea schemei de la posturile rurale. Ar fi nevoie de o suplimentare a numărului de poliţişti în mediul rural. Consider că, la specificul judeţului Galaţi, raportat la situaţia operativă, numărul minim de poliţişti de la un post ar trebui să fie de cinci!", ne-a declarat cms. şef Cornel Mototolea, inspectorul-şef al IPJ Galaţi.
Pentru realizarea unui asemenea deziderat ar fi însă nevoie de o modificare legislativă, care să schimbe raportul existent între număruul de poliţişti de la un post comunal şi numărul de locuitori ai unităţii administrativ teritoriale.
"Naţionala" şi "Locala", sub aceeaşi umbrelă?
Un ajutor ar fi putut veni din partea serviciilor de poliţie locale, care ar fi putut fi, conform legii, constituite la nivelul oricărei comune. Legea nu i-a obligat însă pe primari să îşi facă poliţie locală, la această soluţie de a îmbunătăţi nivelul de siguranţă din localitate şi a asigura respectarea măcar a anumitor normative locale recurgând ori acei care au ştiut să îşi gospodărească foarte bine banii, ori cei cărora le-a ajuns cuţitul la os.
Ar fi de un real ajutor, recunoaşte şeful Poliţiei Galaţi, o cooperare mai strânsă între cele două instituţii, pentru a acoperi cumva deficitul de cadre şi a întări siguranţa oamenilor. "Putem lua ca exemplu perioada situaţiei de urgenţă, când poliţiştii locali ne sunt subordonaţi nouă, ca inspectorat. Influenţa lor se vede clar, mai ales în mediul urban, în municpiul Galaţi. Câtă vreme există o unicitate de comandă şi execuţie, aportul Poliţiei Locale este foarte important în menţinerea unui climat de siguranţă. Ar fi o excelentă idee să se păstreze, pe viitor, o subordonare execuţională", explică şeful IPJ Galaţi.
În ediţiile viitoare ale "Vieţii libere" vă vom prezenta câteva dintre cazurile de primari care au considerat necesară şi benefică înfiinţarea Poliţiei Locale în comună. Alţii, deopotrivă, au văzut-o ca pe o povară financiară şi au preferat, în cele mai fericite cazuri, să se orienteze spre alte investiţii, lăsând siguranţa a mii de oameni pe seama camerelor de supraveghere şi pe umerii celor doi-trei poliţişti de la post.
