Să nu-i crezi pe greci când semnează o înţelegere – cam asta ar fi morala pe care liderii europeni au tras-o după anunţul şoc al premierului George Papandreou cum că va organiza un referendum pe tema noului acord de ajutor financiar încheiat la Bruxelles. Bursele au reacţionat primele. Haotic, cuprinse de incertitudini vecine cu panica. Ideea de a chema poporul să se pronunţe asupra introducerii unui plan de austeritate a fost catalogată de unii drept „nebunească”. Cine ar vota pentru reduceri de posturi, reduceri de salarii şi pensii, creşteri de taxe şi impozite? Mai mult, Papandreou a aruncat „bomba” fără măcar să se consulte cu liderii din zona euro. Principalii artizanii ai acordului încheiat cu Grecia, Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel, s-au trezit în prag de summit G 20 - acolo unde sperau să convingă alte mari puteri economice, în special China, să contribuie la stabilitatea zonei euro – lăsaţi fără replică, puşi în faţa unui fapt împlinit. Probabil că, în ochii Beijingului, Moscovei sau Washingtonului, UE pare de-a dreptul ridicolă cu toată liota de şefi de stat, de guvern şi parlamente capricioase, incapabilă să ia o decizie care ar ţine mai degrabă de ore sau de zile, decât de luni sau chiar de ani întregi de negocieri. Încercând să vadă partea plină a paharului, unii văd în gestul lui Papandreou nu o încercare de a scăpa de furia populară, ci o „întoarcere la democraţie”. Chestiunea este că fie numai şi pronunţarea cuvântului „referendum” pică greu la stomac unui Bruxelles „traumatizat” deja de efectele unor experienţe populare ce s-au lăsat cu respingerea proiectului constituţional european şi cu mari emoţii în ce priveşte Tratatul de la Lisabona. Vor vota grecii un plan de austeritate pe care îl urăsc din toată inima şi îl văd chiar ca pe un fel de atac la suveranitatea ţării? Poate că Papandreou mizează pe dorinţa grecilor de a rămâne în zona euro. Indiferent cum ar fi, este extrem de periculos să te joci cu posibilitatea transformării Greciei în epicentrul unui crize financiare de proporţii. Indirect, grecii votează şi pentru italieni, spanioli, portughezi sau germani. După cum se vede, chiar UE şi zona euro are parte de o democraţie pe cât de originală, pe atât de riscantă.
Să nu-i crezi pe greci Scris de Ovidiu Amălinei
